Inspecția fiscală este reglementată de Codul de procedură fiscală, la Titlul VI Controlul fiscal, Capitolul I și are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale. Astfel, în timpul acestei activități, organele fiscale controlează dacă un contribuabil/plătitor și-a îndeplinit corect și exact obligațiile în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale.
Inspecția fiscală poate să constea în 14 etape distincte, plecând de la selectarea contribuabililor/plătitorilor care urmează să fie supuși controlului și până la contestarea de către aceștia a deciziei de impunere, respectiv sesizarea de către Fisc a organelor judiciare competente cu privire la elementele care au fost constatate în cadrul inspecției fiscale și care ar putea fi considerate părți constitutive ale unei infracțiuni.
Principalele etape ale unei inspecții fiscale sunt următoarele:
1. Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale – Codul de procedură fiscală prevede că organul de inspecție fiscală alege contribuabilii în funcție de nivelul riscului, care se stabilește pe baza unei analize de risc;
2. Comunicarea avizului de inspecție – marii contribuabili primesc acest aviz cu 30 de zile înainte de începerea inspecției fiscale, iar ceilalți contribuabili/plătitori îl primesc doar cu 15 zile în avans; există și 5 situații în care avizul de inspecție se comunică în ziua începerii inspecției fiscale, și anume:
- atunci când inspecția fiscală are loc la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență,
- în situația în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale,
- pentru extinderea inspecției fiscale la perioade sau creanțe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul inițial,
- în momentul refacerii inspecțiie fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației,
- în cazul unor cereri venite din partea contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluționare este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.
3. Începerea inspecției și eventualele întreruperi ale acesteia – inspecția nu poate să înceapă mai devreme de data înscrisă în avizul de inspecție; inspectorii sunt obligați să consemneze data la care începe inspecția fiscală în registrul unic de control al firmei, pentru că de la această dată se calculează durata inspecției fiscale; dacă nu există un registru unic de control, data se înscrie într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de organul de inspecție fiscală și de contribuabil/plătitor.
4. Contribuabilul/plătitorul poate numi persoane care să dea informații – dacă informațiile sunt insuficiente, organul de inspecție fiscală poate obține informațiile necesare realizării inspecției fiscale și de la alte persoane.
5. Durata legală a unei inspecții fiscale – potrivit reglementărilor în vigoare, inspecția fiscală nu poate dura mai mult de 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime, mai mult de 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii, respectiv mai mult de 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.
Atenție! Dacă inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul duratei legale, inspecția fiscală încetează fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere; inspecția poate fi reluată în perioada de prescripție, doar cu aprobarea organului ierarhic superior.
6. Suspendarea inspecției fiscale, pentru o perioadă care nu poate să depășească 6 luni, este decisă de conducătorul inspecției fiscale în anumite situații prevăzute de Codul de procedură fiscală, după cum urmează:
- a) pentru desfăşurarea unuia sau mai multor controale încrucişate în legătură cu actele şi operaţiunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecţiei fiscale;
- b) pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecţie fiscală, inclusiv în situaţia în care acestea privesc elaborarea şi prezentarea dosarului preţurilor de transfer;
- c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
- d) pentru efectuarea unei expertize;
- e) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
- f) pentru solicitarea de informaţii sau documente de la autorităţi, instituţii ori terţi, inclusiv de la autorităţi fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale;
- g) pentru finalizarea unor acţiuni de control fiscal efectuate în condiţiile legii la acelaşi contribuabil/plătitor care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale;
- h) pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit Codului fiscal;
- i) atunci când, în scopul valorificării informaţiilor rezultate din alte acţiuni de inspecţie fiscală sau obţinute de la alte autorităţi ori de la terţi, se impune începerea de îndată a unei inspecţii fiscale la un alt contribuabil/plătitor;
- j) în alte cazuri temeinic justificate.
În cazul în care se decide suspendarea unei inspecții fiscale, conducătorul inspecției fiscale trebuie să emită o decizie de suspendare și să o comunice contribuabilului/plătitorului.
7. Refacerea inspecției – are loc atunci când se desființează total sau parțial un act administrativ-fiscal atacat, emis în procedura de inspecție fiscală și trebuie să fie realizată de altă echipă de inspecție fiscală decât cea care a încheiat actul desființat; poate avea loc și dacă s-a anulat rezerva verificării ulterioare prin prescripție.
8. Echipa de inspecție este obligată să prezinte un proiect de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie; contribuabilul/plătitorul are posibilitatea să-și exprime punctul de vedere.
9. Discuția finală între contribuabil și echipa de inspecție – data, ora și locul sunt comunicate în momentul prezentării proiectului de raport.
10. Prezentarea punctului de vedere în scris de către contribuabil/plătitor – trebuie să aibă loc în cel mult 5 zile lucrătoare de la încheierea inspecției fiscale (7 zile lucrătoare în cazul marilor contribuabili).
11. Emiterea raportului de inspecție fiscală de către echipa de inspecție – acesta conține rezultatul inspecției fisscale și cuprinde constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate; raportul stă la baza emiterii, în cel mult 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, a următoarelor decizii:
- Emiterea deciziei de impunere – pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;
- Emiterea deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare – în situația în care nu sunt găsite diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
- Emiterea deciziei de modificare a bazelor de impozitare – dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.
12. Decizia de impunere provizorie se emite doar la cererea contribuabilului; sumele din decizia provizorie se preiau și se regularizează în decizia finală; aceasta constituie titlu executoriu doar de la data la care devine executorie decizia finală.
13. În 45 de zile de la emiterea unei decizii de impunere, contribuabilul poate depune o contestație, care este soluționată, la rândul său, tot în 45 de zile, potrivit noului Cod de procedură fiscală.
14. Sesizarea organelor judiciare competente cu privire la constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni.