Ai și bani de dat la stat, dar și de recuperat? Cum se pot stinge datoriile prin compensare

Compensarea are loc în cazul în care există sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor. Există și o condiție, și anume ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia.

Legislația în vigoare stabilește că sumele de plată de la buget sunt acele sume pe care statul, unitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoanei. În această categorie intră și sumele care rezultă din raporturile juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.

Creanțele debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, iar din diferența rămasă sunt compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional.

Compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile (creanțele devin exigibile atunci când se împlinește scadenţa, expirând termenul la care debitorul trebuia să facă plata către creditor, n.red.), dacă legea nu prevede altfel.

Organul fiscal competent este cel care constată compensarea, fie din oficiu, fie la cererea debitorului. În acest sens, sunt aplicabile prevederile cuprinse în art. 165 din Codul de procedură fiscală, referitoare la ordinea stingerii obligațiilor fiscale.

Mai precis, în situația în care contribuabilul datorează mai multe tipuri de obligații fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligațiile, actul normativ citat stabilește că este stinsă întâi obligația fiscală pe care o indică acesta sau este distribuită proporțional, stingerea efectuându-se, de drept, într-o anumită ordine:

• întâi se sting toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;
• apoi se sting obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea debitorului.

În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenționale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligație fiscală.

Mai mult, dacă suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următorul mod:

• pentru toate impozitele și contribuțiile sociale cu reținere la sursă;
• pentru toate celelalte obligații fiscale principale;
• pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiile menționate anterior.

Vă reamintim faptul că Fiscul are obligația să comunice contribuabilului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.

Codul de procedură fiscală stabilește momentul în care creanțele devin exigibile, după cum urmează:

• la data scandenței, adică la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează, respectiv până la data depunerii bilanțului în cazul persoanelor juridice care, în cursul unei perioade fiscale, se dizolvă cu lichidare; în acest ultim caz, scadența creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central se împlinește la data de 21 decembrie sau ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie, dacă aceasta este zi nelucrătoare;
• la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal central;
• la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau TVA-ului, după caz;
• la data comunicării deciziei, pentru obligațiile fiscale principale, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;
• la data depunerii la organul fiscal a declarațiilor de impunere rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula cuantumul obligației fiscale;
• la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligațiile de plată de la buget;
• la data primirii de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituții, în vederea executării silite;
• la data nașterii dreptului de restituire pentru sumele de restituit, astfel:
  • la data plăţii pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate;
  • la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii; restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
  • la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii; restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
  • la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 258 din Codul de procedură fiscală (mai precis, distribuirea are loc în ordine, astfel:
    • 1. creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, inclusiv cheltuielile făcute în interesul comun al creditorilor;
    • 2. cheltuielile de înmormântare a debitorului;
    • 3. creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii; 
    • 4. creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă; 
    • 5. creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii sociale şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale, inclusiv amenzile cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
    • 6. creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
    • 7. creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;
    • 8. creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii, redevenţe ori arenzi;
    • 9. alte creanţe);
  • la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 170 din Codul de procedură fiscală. Concret, în situaţia în care plătitorul a reţinut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea.
  • la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.

Suma negativă de TVA din decontul de taxă poate fi compensată

În ceea ce privește compensarea sumei negative a taxei pe valoarea adăugată dintr-un decont de taxă cu opțiune de rambursare depus de reprezentantul unui grup fiscal este important de știut că aceasta are loc în următoarea ordine:

• obligațiile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal;
• obligațiile fiscale ale celorlalți membri ai grupului fiscal, la alegerea organului fiscal central.

În situația în care TVA de plată se stinge prin regularizare cu suma negativă de taxă, data stingerii taxei de plată este data prevăzută de lege pentru depunerea decontului în care s-a făcut regularizarea.

Debitorii aflați sub incidența legislației privind insolvența, care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare după data deschiderii procedurii de insolvență trebuie să știe că suma aprobată la rambursare va fi compensată cu obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței.

Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de TVA aferent perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței se compensează cu obligațiile fiscale ale debitorului născute anterior deschiderii procedurii.

Fiscul poate constata din oficiu compensarea, printr-o aplicație de administrare a creanțelor fiscale

În concordanță cu prevederile Codului de procedură fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a aprobat, la finele anului trecut, un ordin referitor la aprobarea Metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale înregistrate de către aceștia. Concret, Ordinul ANAF nr. 3637/2015 se află în vigoare de pe 1 ianuarie 2016.

Ca și regulă generală, potrivit consultantului fiscal Adrian Bența, obligațiile datorate de contribuabili bugetului de stat se plătesc în contul unic 20.A.47.01.00 „Sume încasate pentru bugetul de stat în contul unic, în curs de distribuire”, deschis pe codul de identificare fiscală al contribuabililor.

Pentru plata impozitelor pe salarii aferente sediilor secundare, plata se face în contul 20.A.47.01.00 „Sume încasate pentru bugetul de stat în contul unic, în curs de distribuire“, deschis pe codul de identificare fiscală al sediilor secundare.

Pe de altă parte, sumele aferente obligațiilor fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale se plătesc în contul unic de disponibil 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale, în curs de distribuire”, deschis pe codul de identificare fiscală al contribuabililor.

Ordinul ANAF nr. 3637/2015 stabilește că, dacă după distribuirea sumelor din contul unic mai rămân sume nedistribuite, în funcție de contul bugetar în care au fost încasate, în ultima zi a lunii acestea primesc o destinație – fie rămân în contul unic, fie în primele zile ale lunii următoare, organul fiscal efectuează din oficiu compensarea sau stingerea cu alte impozite de plată.

Organul fiscal este obligat să anunțe contribuabilul despre modul în care a avut loc stingerea obligațiilor cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de plată al următoarelor impozite.

Constatarea din oficiu a compensării de către organul fiscal competent poate fi efectuată şi în mod automat, prin intermediul aplicaţiei informatice de administrare a creanţelor fiscale, ulterior operaţiunii de distribuire a sumelor plătite în conturile unice.

Data stingerii obligaţiilor fiscale prin această modalitate, inclusiv cea efectuată în mod automat, este data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile, dacă legea nu prevede altfel.

Constatarea compensării din oficiu se efectuează pe baza formularului „Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale”. Decizia se comunică contribuabilului în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.

Procedura prevede și câteva excepții, astfel:

• pentru contribuabilii ce beneficiază de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale;
• pentru contribuabilii aflați în procedura insolvenței;
• pentru contribuabilii aflați în procedura executării silite.