Cum ar arăta viața copilului meu dacă ar face lucrurile așa cum își dorește acum?

Am făcut un exercițiu de imaginație. Cum ar arăta casa și sau viața lui dacă ar face lucrurile așa cum le face sau și-ar dori să le facă acum.

Ar locui într-o Grădina zoologică

Avem doi câini și un papagal mic. Care stă liber. Veselie, bucurie, relație cu natura, responsabilizare etc. În spatele acestor lucruri minunate, se ascund, mărunțele, ore de aspirat, strâns păr/pene/pipi accidental/plimbat/note de plată la veterinar.

Desigur, copilul meu suferă că nu are și un hamster, un iepure, pisici, pești și broască țestoasă. Închid ochii și îmi imaginez cu satisfacție meschină cum se va trezi el la șase să plimbe cățeii. Cum va strânge, mai apoi, ghemotoacele de păr vomitate de pisici. Cum va hrăni, pe rând, toate lighioanele, înainte să fugă la job (care ar fi bine să fie unul cu salariu substanțial, pentru că animalele costă!). Să fugă la job dacă mai găsește o pereche de pantofi neroși. Dacă nu, s-o ia cătinel, cu atenție, în șosete.

Casa lui va fi Paradisul șosetelor

Dacă tot a venit vorba despre șosete, cred că va reuși să capitoneze casa cu șosete. Vor atârna de lustră, de spătarul scaunului, vor sta îndesate între birou și perete, sub și după pat. Și cum ÎN SFÂRȘIT va fi scăpat de părinții care le strâng și le duc la spălat, va avea libertatea să își clădească fotolii din șosete purtate.

Tot atunci, va descoperi un lucru enigmatic și greu de asimilat. Oricât de apropiate ți-ar fi, oricât ai comunica cu propriile șosete, acestea nu învață să se ia de mână cu perechea lor și să meargă singurele în coșul de rufe. Nici acum, nici mai târziu. Șosetele au personalități flegmatice și, de obicei, stau fix acolo unde le lași. Și sunt într-o perpetuă stare de animozitate cu perechea potrivită de care divorțează îndată ce le dai jos din picioare. Deseori, nu se mai întâlnesc niciodată pereche cu pereche.

Va mânca ciocolată cu maioneză

În mod ideal, dacă dieta copilului ar ține de gusturile lui, totul ar fi înecat în ketchup. Micul dejun ar cuprinde ciocolată cu sos de maioneză, bomboane glazurate cu chipsuri, pufuleți înmuiați în suc și alte combinații care mă fac să simt un început de hepatită doar scriind despre ele.

Dacă l-aș abandona în pădure și ar da de căsuța din turtă dulce a vrăjitoarei, povestea lui Hansel și Gratel nu s-ar mai povesti. Cei doi ar umbla prin pădure și acolo și-ar găsi sfârșitul pentru că, probabil, din casa canibalei sociopate nu ar mai rămâne nimic: ar fi mâncat-o deja fi-miu. Nu mă gândesc să-l abandonez în pădure și sper doar ca toate mesele sănătoase pe care i le-am gătit și i le voi fi gătit până va crește să aibă, totuși, o oarecare influență asupra gusturilor lui în materie de mâncare.

Va crește arbori fructiferi în dormitor

Dacă aș primi un leu pentru fiecare ochi dați peste cap de copil când a șters praful, aș scrie acum pe plaja mea privată din Monaco. Curățenia este ceva foarte greu de asimilat și de înțeles. De ce să aspiri când oricum se va face iar mizerie? De ce să faci patul când diseară, oricum, te întorci în el? De ce să pui caietele la loc dacă tot știi că o să ai iar Educație Financiară peste o săptămână? De ce??? Nu știu și mă gândesc cu o nerăbdare ușor anxioasă cum ar arăta, oare, casa lui?

În cât timp ar începe să crească gazon în sufragerie și arbori fructiferi în dormitor, de la cotoarele de mere uitate sub pat? În baie îmi imaginez o nouă Deltă cu apă dulce, stătută, cu mătasea broaștei, berze, broaște, păianjeni, țânțari și lăstuni crescuți natural și aclimatizați la viața urbană. Acum, că mă gândesc, ar putea fi de-a dreptul interesant. Și dacă n-o să îndrăznesc să intru în baie să văd cu ochii mei minunea, o voi vedea, probabil, la știri. La ora 5.

Dressingul, cuierul și umerașele fi interzise

Mi-am dorit mereu un dressing ca-n filme. Mare cât o cameră, cu mochetă pe jos, cu un dulap pentru pantofi cât peretele, cu oglinzi și leduri care să lumineze fiecare pereche de pantofi în parte. Copilul meu are deja un dressing cât tot apartamentul nostru. Hainele lui stau unde vor ele. Într-o libertate de anii 70. Neîncorsetate de umerașe care par mult mai potrivite ca să faci arcuri de casă din ele. Fără să atârne nătâng de cuiere impersonale.

Hainele sunt ceva care se lasă acolo unde se dau jos. Practic, ar putea să își facă bagajul de vacanță în orice cameră din casă, doar alegând ceea ce are nevoie. Asta îi va fi de folos la maturitate pentru că nu se știe niciodată când ai nevoie de un parpalac la baie sau de o pereche de clăpari  în sufragerie. Doar întinzi mâna și le ai.

Va fi tare plictisit la birou

Presupun că toți amicii sau colegii lui de birou vor fi deosebit de încântați să îi cânte-n strună atunci când, de exemplu, afară plouă și el e plictisit. Va intra cu o față lungă în birou, va privi pe ferestră și va spune pe un ton mâțâit că plouă. Și că el se plictisește. Că n-are niciun pic de chef să-și facă, de exemplu, treaba. Că e o porcărie, oricum, să faci treaba (vezi temele). Apoi va începe să aranjeze biroul trăgând de timp, va descoperi o urmă strivită de muscă pe perete și va putea să-și imagineze cum a murit musca. Și cine a ucis-o. Și de ce. Toate astea, pe un ton plictisit și deprimat care îi va face pe colegii lui să încerce să propună diferite modalități de alungare a plictiselii. Toate refuzate înainte să fie, propriu-zis, ascultate.

Desigur, există și varianta în care colegii lui se vor lua cu mâinile de cap și îi vor trimite, subtil, anunțuri cu joburi la firme concurente.

Salariul va fi cheltuit pe lucruri mari și colorate

Desigur, banii există ca să fie cheltuiți. Pe tot felul de tâmpenii. De exemplu, dacă tu ai o mașină roșie și vecinul tău își ia una albastră, e clar că vrei și tu una albastră. Dacă mergi la magazin după pâine, de ce nu te-ai întoarce și cu o pungă mare cu baloane, cu opt pachete de gumă și cu ceva la ofertă, orice, doar să fie colorat și mare? A, desigur, dacă rămâi fără bani, mai iei alții de la bancomat. Cum? Bancomatul nu are bani nelimitați pe care tu poți să-i scoți după bunul plac? Păi atunci de unde vin banii? Trebuie să muncești pentru ei?! 

Abia aștept să văd cum va gestiona banii copilul care acum simte că vine sfârșitul lumii dacă nu are trotineta de trick-uri pe care a văzut-o la nu știu cine.

Surprizele neașteptate vor fi a doua sa natură

Orice părinte întreg la cap vrea să-i ofere copilului ce are nevoie pentru ca să se simtă în rând cu lumea. Așa că frustrarea care se naște în mintea ta dimineața la 7, în prag de 8 martie, când afli că vor face mărțișoare la școală, e fără seamăn. Pentru că doamna le-a spus acum câteva zile să aibă niște hîrtie creponată, șnururi, lipici cu sclipici, sforicele colorate și alte lucruri pe care să le folosească pentru creațiile festive hand-made.

De ce aflu eu cu o oră înainte? Păi dacă aflam din timp, unde mai era surpriza? Uite aici emoții! Așa că, presupun, atunci când va fi mare, va trăi tot așa, la limită, cu adrenalină și surprize pe ultima sută de metri. De ce să te obosești să organizezi din timp, când lucrurile se pot face ad-hoc? Carpe Diem!

Va fi fascinant să îl văd plecând în vacanță cu familia, eventual cu un bebeluș de opt luni și făcând bagajele dimineața cu o oră înainte de plecare. O nimica toată. Scutece, scaun de masă, de mașină, creme cu protecție solară, haine, vase, mini trusă cu medicamente, șepcuțe de soare, mini piscină gonflabilă, prosop mic, prosop mare, actele, umbrarul pentru plajă…

Toate impresiile pe care le au copiii despre viața de adult îi fac să viseze cu ochii deschiși la momentul când vor crește și vor putea, în sfârșit, să facă tot ce le trece prin cap. Și adevărul e că-mi amintesc sentimentul exact. Așa gândeam și eu, așa am simțit când mama mea a descoperit găleata mea cu pământ și râme (multe, multe râme) și m-a pus să le duc afară, nenegociabil. Și uite că acum aș putea avea găleți întregi de râme, dar nu le am pentru că nu le mai vreau. Probabil unele dorințe stau foarte bine acolo, în copilărie și ți le amintești, adult fiind, tocmai ca să pricepi de ce-și doresc copiii să crească mari.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.