Unele hotărâri judecătorești nu mai sunt considerate cazuri speciale de executare silită

Stabilirea cazurilor speciale de executare silită, precum și a organelor abilitate să aplice măsurile asigurătorii și să pună în aplicare procedura de executare silită este reglementată în prezent de Ordinul ANAF nr. 3744/2015.

Acest act normativ a suferit recent modificări, după ce Fiscul a adoptat Ordinul ANAF nr. 1437/2016 pentru modificarea Ordinului ANAF nr. 3.744/2015 privind stabilirea cazurilor speciale de executare silită, precum și a structurilor abilitate cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită. Acesta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, pe 3 mai 2016.

Conform acestui temei normativ, prin cazuri speciale de executare silită se înțelege punerea în aplicare a prevederilor privind executarea generate de:

• hotărârile judecătorești definitive pronunțate în materie penală, prin care s-a dispus recuperarea unor creanțe bugetare de la debitori persoane fizice, juridice sau de la orice alte entități, cu excepția hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în materie penală prin care s-a dispus doar recuperarea unor cheltuieli judiciare care se pun în executare de către organele fiscale centrale competente cu atribuții în administrarea creanțelor bugetare;
• înscrisurile emise în materie penală de către instanţele de judecată, privind ducerea la îndeplinire de către organele de executare silită din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a măsurilor asigurătorii sau, după caz, de ridicare a acestora.
• ordinele MFP prin care s-a dispus blocarea fondurilor sau a resurselor economice care se află în proprietate, sunt deţinute sau se află sub controlul persoanelor fizice ori juridice care au fost identificate ca fiind persoane sau entităţi desemnate, ce fac obiectul sancţiunilor internaţionale, potrivit legii;
• alte titluri executorii prin care se stabilesc dobânzi, penalităţi de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, dispuse, dar neindividualizate, prin hotărâri judecătoreşti definitive, cele prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de executare silită, precum şi cele prin care se stabileşte suma reprezentând diferenţa de preţ şi/sau cheltuielile prilejuite cu urmărirea bunului.

Notă: Vă reamintim că, anterior modificărilor aduse de curând Ordinulului ANAF nr. 3744/2015, hotărârile judecătorești definitive pronunțate în materie penală prin care se dispunea doar recuperarea unor cheltuieli judiciare nu erau exceptate de la regulă.

Totodată, până la intrarea în vigoare a prevederilor din Ordinul ANAF nr. 1437/2016, constituiau cazuri speciale de executare silită și hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate ca urmare a sesizărilor formulate de către comisiile de cercetare a averilor de pe lângă curţile de apel, prin care s-a dispus fie confiscarea unei cote-părţi dintr-un bun sau a anumitor bunuri determinate, constatate ca fiind dobândite nejustificat, fie plata unei sume de bani egale cu valoarea bunului dobândit nejustificat. Cu toate acestea, această dispoziție a fost abrogată prin actul normativ citat.

Care sunt atribuțiile Serviciului executări silite cazuri speciale

În prezent, structura abilitată să ducă la îndeplinire procedura acestor executări silite este Serviciul executări silite cazuri speciale, care a preluat dosarele de executare silită în cazurile speciale de la structurile de executare silită din cadrul organului fiscal central competent, pe bază de proces-verbal de predare- primire, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a Ordinului ANAF nr. 3744/2015. Cu alte cuvinte, acest lucru s-a întâmplat la mijlocul lunii februarie.

„La nivelul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, Serviciul executări silite cazuri speciale este structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită (...), cu excepţia comunicării somaţiilor şi înfiinţării popririlor bancare, care se realizează de către organele fiscale centrale competente care administrează creanţele bugetare”, se arată în Ordinul ANAF nr. 3744/2015.

Organul competent în administrarea contribuabililor trebuie să notifice Serviciul executări silite cazuri speciale de câte ori intervin modificări cu privire la cazurile speciale de executare silită, precum și cu privire la structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită.

Astfel, actul normativ citat prevede că organul fiscal central competent în administrarea contribuabililor trebuie să transmită zilnic către Serviciul executări silite cazuri speciale în a căror rază teritorială se află, în vederea continuării sau încetării modalităţilor de executare silită, un raport care va cuprinde informaţii cu privire la:

• comunicarea somaţiei către contribuabil;
• înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti;
• calculul obligaţiilor fiscale accesorii;
• stingerea efectuată asupra creanţelor bugetare.

Conform Ordinului ANAF nr. 3744/2015, personalul din cadrul Direcției de executări silite cazuri speciale poate să participe efectiv la executarea silită, în calitate de executori fiscali coordonatori, de regulă, în următoarele situaţii:

1. în cazul în care cuantumul sumelor cuvenite bugetului de stat depăşeşte pragul de 10 milioane euro, echivalentul în lei;
2. în cazul în care debitorii fac parte din categoria marilor contribuabili;
3. în cazul blocării fondurilor şi resurselor economice ale persoanelor desemnate ce fac obiectul sancţiunilor internaţionale, potrivit legii;
4. la solicitarea scrisă a vicepreşedintelui coordonator al activităţii de colectare a veniturilor bugetare;
5. în cazurile identificate la nivelul Direcţiei executări silite cazuri speciale ca fiind de o complexitate deosebită.

O nouă direcție în cadrul Fiscului pentru personalul de executare silită

Din luna februarie, în cadrul ANAF și-a făcut apariția o nouă direcție, și anume „Direcția de executări silite cazuri speciale”. Aceasta funcționează la nivelul aparatului propriu al ANAF și la nivelul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, după cum AvocatNet.ro a explicat în acest articol. 

Personalul încadrat în structura cea nouă trebuie să poarte în timpul serviciului uniformă, însemne distinctive și ecusoane, care se atribuie în mod gratuit.

Totodată, regulamentul care trebuie respectat de angajații acestei direcții menționează și existența unor însemne distinctive specifice, și anume o emblemă pentru coifură, confecționată pe suport textil prin brodare, care reprezintă stema României, precum și o emblemă pentru echipament. Aceasta din urmă are la bază stema țării și sigiliul statului, respectiv două scuturi suprapuse.