În luna februarie a anului în curs a intrat în vigoare Ordinul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) nr. 134/2016, ce înlocuiește procedura de atestare a pregătirii și experienței profesionale, procedură ce era stabilită anterior de Ordinul Ministerului Muncii nr. 51/2007.
Ordinul transpune o parte din prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European (PE) privind recunoașterea calificărilor profesionale și anume cele legate de recunoașterea experienței profesionale.
Această Directiva a PE vizează eliminarea, între statele membre, a obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor și serviciilor. Mai clar, acest lucru include dreptul de a exercita o profesie, ca lucrători salariați sau care desfășoară o activitate independentă, într-un alt stat membru decât cel în care și-au obținut calificările profesionale. Tot în textul acestei Directivei găsim și procedura de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale.
Concret, Ordinul intrat în vigoare la începutul anului extinde lista țărilor în care este valabil atestatul obținut în România și anume, acum, această listă conține, pe lângă statele membre ale Uniunii Europene, Confederația Elvețiană și statele membre ale Spațiului Economic European (SEE), care nu sunt și membre UE (Islanda, Liechtenstein și Norvegia).
Domeniile în care se pot desfășura activități ce pot fi atestate sunt prezentate în anexa nr. 2 a Ordinului nr. 134/2016. Dintre aceastea amintim: industria textilă, industria chimică, industria petrolieră, industria electrotehnică, construcții, industriile alimentare etc.
Pașii necesari pentru obținerea atestatului de pregătire și experiență profesională
Procedura de atestare se aplică persoanelor fizice, ce sunt cetățeni români sau ai statelor membre UE, SEE sau din Confederația Elvețiană, care doresc să desfășoare una sau mai multe activități, în mod independent sau ca salariat, pe teritoriul unui alt stat membru al UE, SEE sau Confederației Elvețiene.
Mai exact, pentru obținerea unui atestat de pregătire, un cetățean român ce dorește să desfășoare o activitate lucrativă în Italia va trebui să se adreseze agențiilor județene (sau a municipiului București) pentru plăți și inspecție socială, unde va depune un dosar ce va conține:
a) o cerere;
b) documentul de identitate (copie);
c) certificatul de naștere (copie) tradus în limba română, după caz;
d) certificatul de căsătorie (copie) tradus în limba română, după caz;
e) o declarație pe propria răspundere, dată în fața notarului public, în original.
Dosarul se poate depune direct la agenția pentru plăți și inspecție socială din județul de domiciliu al solicitantului sau se poate transmite prin mijloace electronice (e-mail). Adresa de e-mail la care se transmite dosarul în format electronic, pentru fiecare județ în parte, se poate găsi pe website-ul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială sau pe pagina fiecărei agenții județene în parte. Totuși, chiar dacă solicitantul optează pentru trimiterea documentelor în format electronic, el va trebui să trimită prin poștă, în original, declarația pe proprie răspundere.
Solicitantul trebuie să îndeplinească condiția legată de perioada minimă de practicare a activității, care se stabilește în funcție de domeniul de activitate pentru care dorește atestatul, formarea prealabilă sau dacă a ocupat o funcție de conducere.
Solicitantul poate dovedi experiența profesională dobândită ca salariat prin următoarele documente:
a) o copie a paginii din registrul electronic, care conține înscrierile referitoare la persoana sa, certificată de către reprezentantul legal al angajatorului sau de către persoana împuternicită de acesta;
b) adeverințe eliberate de angajatori care cuprind informațiile înregistrate în Registrul general de evidență a salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal (CNP), data angajării, denumirea ocupației conform Clasificației ocupațiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului, atribuțiile exercitate;
c) carnetul de muncă (copie), dacă e cazul;
d) orice alt document, eliberat de angajator, care să ateste activitatea desfășurată de solicitant și vechimea în ocupația pentru care a obținut calificarea, așa cum rezultă din dosarul personal.
Experiența profesională în calitate de lucrător independent se dovedește cu:
a) certificatul de înregistrare (copie);
b) documentele eliberate de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, acestea sunt copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru și de pe actele prezentate, precum și informații despre datele înregistrate în registrul comerțului și certificate constatatoare că un anumit act sau fapt este ori nu este înregistrat;
c) orice document din care rezultă perioadele în care a desfășurat efectiv activitatea și a obținut venituri, pentru care solicită atestatul.
Experiența profesională în calitate de director se dovedește cu documente eliberate de angajator, din care să rezulte perioadele în care a desfășurat efectiv activitatea pentru care solicită atestatul.
Formarea prealabilă, precum și durata acesteia se dovedesc cu actul de calificare, în copie.
Dacă dosarul depus este incomplet sau conține nereguli, agenția comunică acest lucru solicitantului, în termen de cel mult 10 zile de la înregistrarea lui, modul de remediere al neregulilor, precum și faptul că solicitantul are la dispoziție un termen de 15 zile pentru a remedia aceste nereguli. Dacă solicitantul nu furnizează actele solicitate de către agenție în termen de 15 zile, cererea de atestare este respinsă.
Atestatele se eliberează în termen de 30 de zile de la data înregistrării dosarului complet la agenție și în termen de 15 zile de la remedierea neregulilor constatate în dosarul depus. Acestea se eliberează direct solicitantului sau unei persoane desemnate de acesta doar pe baza unei împuterniciri notariale/consulare.
Comentarii articol (3)