Ghid pentru 2016: Cum înfiinţezi cele mai importante entităţi cu sau fără personalitate juridică

1. Societatea cu răspundere limitată

În cele mai multe dintre cazuri, entităţile cu personalitate juridică din România funcţionează ca societăţi cu răspundere limitată (SRL), acea formă de organizare în care se pot asocia maximum 50 de persoane, dar care, la fel de bine, poate să aibă şi un asociat unic, persoană fizică sau juridică. 

Concret, pentru înfiinţarea unei SRL, este necesară întocmirea documentaţiei şi depunerea acesteia la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (ORCT) în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional. 

Înainte de toate, reprezentantul noii societăţi va obţine dovada rezervării denumirii, document pe care îl va ataşa dosarului de înmatriculare, acolo unde se va regăsi şi actul constitutiv, semnat de toţi asociaţii şi care trebuie să cuprindă informaţii complete despre aceştia, dar şi despre activitatea viitoarei entităţi. 

Odată încheiat actul constitutiv şi obţinută dovada rezervării denumirii, administratorul desemnat al firmei va depune într-un cont nou, deschis la orice bancă de pe teritoriul României, la alegere, capitalul social al societăţii, ce nu poate fi mai mic de 200 de lei. 

În altă ordine de idei, administrator al firmei poate fi chiar asociatul/ unul dintre asociaţi sau o altă persoană aleasă, iar dosarul de înregistrare depus la Registrul Comerţului de către administrator sau orice altă persoană împuternicită va mai cuprinde: documentele care atestă deţinerea unui sediu social (contract de vânzare-cumpărare, contract de închiriere/ comodat etc), declaraţiile pe propria răspundere a fondatorilor şi a primilor administratori sau specimenele de semnătură ale reprezentanţilor societăţii.

Bineînţeles, există şi alte documente prevăzute expres în legislaţie, unele dintre ele fiind formularele tip emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), ce pot fi descărcate direct de pe site-ul instituţiei.

Notă: Informaţii complete despre înfiinţarea unei SRL în 2016 găsiţi aici.

2. Societatea cu răspundere limitată - debutant

Antreprenorii care doresc să îşi deschidă o afacere pentru prima dată au posibilitatea, conform prevederilor din OUG nr. 6/2011, să înfiinţeze o societate cu răspundere limitată - debutant (SRL-D). 

Un aspect important de care trebuie ţinut cont este acela că o astfel de entitate poate fi constituită de cel mult cinci întreprinzători debutanţi asociaţi, cu condiţia ca aceştia să nu mai fi deţinut calitatea de acţionar sau asociat al unei alte firme în spaţiul economic european.

Paşii pe care trebuie să îi respecte reprezentanţii unei SRL-D pentru a înfiinţa o astfel de formă de organizare sunt asemănători celor urmaţi pentru apariţia unei SRL, cu menţiunea că înmatricularea unei firme debutante este scutită de taxe la ONRC.

Totuşi, cei care vor să înfiinţeze o SRL-D vor scoate din buzunar cel puţin 200 lei, capitalul social minim prevăzut de Legea societăţilor nr. 31/1990 pentru înmatricularea unei entităţi cu personalitate juridică şi vor mai achita, după caz, onorariile percepute de notarii publici pentru specimele de semnătură ale reprezentanţilor societăţii. 

Este important să precizăm că antreprenorii debutanţi în afaceri nu pot desfăşura activităţi economice de tipul tranzacţiilor imobiliare, jocuri de noroc, intermedieri financiare şi asigurări, agricultură sau pescuit. 

Pe lângă avantajul de nu plăti taxe la înfiinţare, SRL-D poate obţine o finanţare nerambursabilă de până la 10.000 de euro, echivalentul în lei, reprezentând cel mult 50% din valoarea cheltuielilor eligibile. Din acest articol puteţi afla în ce condiţii se pot obţine banii de la stat de către o SRL-D şi ce obligaţii are apoi aceasta.

Notă: Detalii pe larg despre înfiinţarea unei societăţi debutante sunt disponibile aici. 

3. Societatea pe acţiuni

În baza prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, societatea pe acţiuni (SA) este o formă de organizare mai complexă, ce poate fi constituită de cel puţin doi acţionari şi al cărei capital social la înfiinţare trebuie să fie de cel puţin 25.000 de euro (aproximativ 90.000 de lei).

Concret, într-o primă etapă pentru înfiinţarea unei SA se întocmește contractul societății, se subscriu acțiunile de către fondatori și se ține adunarea constitutivă. Ulterior, trebuie dobândită personalitatea juridică. În această a doua etapă are loc, de fapt, întocmirea contractului de societate, care include datele de identificare ale asociaţilor şi informaţii detaliate despre noua entitate şi activitatea pe care o va desfăşura aceasta.

Într-o SA, fiecare fondator trebuie să contribuie la formarea patrimoniului societății, aportul fiecăruia dintre aceştia fiind specificat în contractul de societate. Odată rezolvate aceste aspecte, urmează înregistrarea efectivă a societății pe acțiuni, dar numai după soluționarea de către adunarea constitutivă a tuturor chestiunilor ce vizează constituirea unei astfel de entităţi.

Cât despre dosarul de înregistrare ce trebuie depus la ONRC, acesta cuprinde, în mare, documentele necesare şi pentru înfiinţarea, spre exemplu, a unei SRL, precum: dovada rezervării denumirii, dovada care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social, dovada privind efectuarea vărsămintelor aporturilor subscrise de acţionari la capitalul social, declaraţiile pe propria răspundere sau specimenele de semnătură ale reprezentanților societății etc.

Notă: Aflaţi din acest articol ce trebuie să cuprindă actul constitutiv al unei SA, dar şi care sunt celelalte prevederi esenţiale pentru înmatricularea unei astfel de entităţi.

4. Persoana fizică autorizată

Atunci când doresc să desfăşoare activităţi comerciale folosindu-se, în principal, de forţa de muncă proprie, persoanele fizice pot funcţiona ca persoane fizice autorizate (PFA), o formă de organizare ce presupune costuri mai reduse la înfiinţare, comparativ cu o societate.

Conform normelor în vigoare, înainte de începerea activităţii economice ca PFA, antreprenorii au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comertului şi autorizarea funcţionării, astfel încât aceştia vor depune la ORCT cererea de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă. Odată obţinută dovada acesteia, solicitantul va depune la Registrul Comerţului dosarul de înregistrare, ce trebuie să mai cuprindă, printre altele: documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru, specimenul de semnătură al persoanei fizice autorizate sau documentele care atestă pregătirea sau experienţa profesională.

Aşadar, pentru desfăşurarea anumitor activităţi, prevăzute expres în legislaţia autohtonă, persoanele în cauză trebuie trebuie să demonstreze, cu documente relevante, calificarea pe care o au în domeniul în care urmează să desfăşoare activităţi.

În plus, potrivit legii, PFA are obligaţia de a solicita înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind participarea în mod obişnuit a soţiei/soţului la activitatea desfăşurată de PFA, pe baza declaraţiei pe propria răspundere şi a certificatului de căsătorie. Practic, soţul/soţia unei PFA poate îndeplini fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.

În ceea ce priveşte patrimoniul de afectaţiune, adică totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor PFA afectate scopului exercitării unei activităţi economice, PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, dacă el a fost constituit şi, în completare, cu întreg patrimoniul său.

Cât despre regimul fiscal aplicabil PFA-urilor, este important să amintim că acesta s-a înăsprit din 2016, astfel încât persoanele fizice autorizate datorează acum obligatoriu, pe lângă impozitul pe venit de 16%, şi contribuţia de asigurări sociale (CAS - în cotă de 10,5% sau 26,3%, conform opţiunii, aplicată asupra venitului net obţinut) și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS, în cotă de 5,5% baza de calcul fiind diferită în funcție de modul de impunere a PFA - în sistem real sau pe baza normei de venit).

Notă: Toate detaliile despre constituirea unei PFA pot fi citite aici.

5. Întreprinderea individuală

Ca în cazul PFA-urilor, desfăşurarea activităţilor economice de către întreprinderile individuale (II) este reglementată de OUG nr. 44/2008, potrivit căreia o II nu are personalitate juridică şi poate fi constituită de un întreprinzător persoană fizică în vârstă de cel puţin 18 ani, cetăţean român sau dintr-un stat membru UE, care să nu fi săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, de natura celor înscrise în cazierul fiscal.

Practic, o II reprezintă o „extensie” a personalităţii titularului (o extensie profesională), iar activitatea sa economică este desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. 

Potirvit normelor în vigoare, întreprinzătorii persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În acest sens, viitorul titular va întocmi documentaţia necesară pentru ONRC, dosarul pentru înregistrarea noii entităţi fiind asemănător celui care se depune în cazul PFA.

Şi aici, titularul trebuie să depună la Registrul Comerțului și acte care să ateste pregătirea profesională sau, după caz, experiența profesională, pentru a demonstra calificarea în domeniul de activitate ales.

Cum întreprinderea individuală nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine stătătoare, fiind o formă de organizare desfăşurată pe riscul întreprinzătorului persoană fizică, acesta din urmă este subiectul de drept în relaţiile cu terţii, el răspunzând pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul.

O altă prevedere importantă de care trebuie avut cont este că titularul unei II nu se poate angaja singur, însă îşi poate angaja soţul/soţia ori copiii. 

În ceea ce priveşte taxele pe care II le datorează statului în 2016, acestea sunt similare celor aplicabile persoanelor fizice autorizate, aşa încât titularul II trebuie să plătească impozitul pe venit de 16%, CAS şi CASS şi, opţional, poate să opteze şi pentru achitarea contribuţiilor facultative, precum cea la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția pentru asigurarea în caz de accidente de muncă și boli profesionale sau cea pentru concedii și indemnizații (FNUASS).

Notă: Tot ce trebuie să ştiţi despre apariţia unei II găsiţi în acest material.

6. Întreprinderea familială

Atunci când un întreprinzător persoană fizică doreşte să desfăşoare o activitate economică alături de cel puţin un membru al familiei sale, acesta poate opta pentru înfiinţarea unei întreprinderi familiale (IF), la rândul său o formă de organizare fără personalitate juridică, reglementată de OUG nr. 44/2008.

Prin membrii familiei se întelege, practic, soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, dar şi rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv. 

Totuşi, titularul IF trebuie să fie o persoană majoră, adică să fi împlinit 18 ani, şi care să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă.

La fel ca şi în cazul înmatriculării altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, prima etapă în procedura de înfiinţare a unei PFA o reprezintă rezervarea denumirii la Registrul Comerţului, urmată de depunerea dosarului pentru înmatricularea viitoarei entităţi, inclusiv documentele care atestă pregătirea profesională sau documentele care atestă experienţa profesională.

Conform normelor în vigoare, IF nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă, dar membrii acestei forme de organizare pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială.

În altă ordine de idei, membrii IF răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare stabilite în acordul de constituire.

Notă: Mai multe informaţii despre constituirea unei IF sunt aici. 

7. Asociaţia

Atunci când trei sau mai multe persoane doresc să îşi ofere resursele materiale, cunoştinţele şi forţa de muncă pentru realizarea unor activităţi în interesul colectivităţii şi nu în scop personal patrimonial, acestea pot constitui o asociaţie.

Concret, o asociaţie poate fi constituită de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Conform ultimelor modificări legislative, asociaţia trebuie să deţină acum la înfiinţare un activ patrimonial de cel puţin 200 de lei, şi nu unul în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, aşa cum se întâmpla anterior. 

Pentru a înfiinţa o asociaţie, membrii acesteia trebuie să întocmească documentaţia necesară, iar prima etapă o reprezintă colaborarea cu instanţa de judecată. Concret, prima etapă, prealabilă, la fel ca în cazul înmatriculării unei alte entităţi, o reprezintă rezervarea denumirii asociaţiei şi dobândirea dovezii disponibilităţii acesteia, operaţiune ce are loc însă la Ministerul Justiţiei. 

Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o asociaţie trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. La fel ca în cazul oricărei alte entităţi, atunci când sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de acordul vecinilor cu pereţi comuni şi al asociaţiei de locatari pentru stabilirea sediului social.

În pus, membrii asociaţi trebuie să încheie actul constitutiv şi statutul asociaţiei, documente din care să rezulte cum este organizată asociaţia, care este obiectul de activitate, detalii despre sediu, fondatori etc.

După întocmirea acestor documente, solicitanţii pot depune la judecătoria pe raza căreia noua asociaţie îşi va avea sediul dosarul de înfiinţare. Odată încheiate procedurile cu instanţa de judecată, urmează obţinerea certificatului de înregistrare fiscală (CIF) de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Notă: Toate detaliile relevante despre înfiinţarea unei asociaţii le puteţi afla din acest articol semnat AvocatNet.ro.

8. Fundaţia

Potrivit OG nr. 26/2000, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii.

În ceea ce priveşte fundaţia, aceasta este o entitate fără scop patrimonial şi poate fi înfiinţată de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.

Cu alte cuvinte, scopul unei fundaţii trebuie să fie bine determinat, să servească interesului general sau al unei comunităţi, fără a se urmări realizarea activităţilor economice şi, implicit, producerea de profit.

Un alt element important de care trebuie ţinut cont înainte de înfiinţarea unei fundaţii priveşte patrimoniul pe care aceasta trebuie să îl aibă. Concret, pentru a înfiinţa o fundaţie, este nevoie de un patrimoniu destul de mare, mai exact în valoare totală de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei.

Cât despre paşii ce trebuie urmaţi pentru a înfiinţa o fundaţie, aceştia sunt asemănători celor întâlniţi la constituirea unei asociaţii. Concret, membrii noii entităţi vor colabora cu instanţa de judecată, vor încheia actul constitutiv şi statutul fundaţiei, după care vor depune la judecătoria pe raza căreia noua fundaţie îşi va avea sediul dosarul de înfiinţare, urmând ca entitatea să fie înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie urmează să-şi aibă sediul.

Şi în cazul undei fundaţii, odată încheiate conturile cu instanţa de judecată, urmează obţinerea certificatului de înregistrare fiscală de la organul fiscal competent, prin depunerea unui dosar cuprinzând documentele relevante.

Notă: Aici puteţi citi informaţii complete despre etapele ce trebuie parcurse pentru a înfiinţa o fundaţie.