Ieșirea Marii Britanii din UE urmează să aibă loc mâine, 31 ianuarie 2020, după ce cetăţenii Marii Britanii şi-au exprimat în iunie 2016 dorinţa ca statul să părăsească UE, în cadrul unui referendum naţional.
După multe prelungiri a acestui moment, se pare că Marea Britanie chiar va părăsi UE. Acordul de retragere a fost ratificat de ambele Parlamente implicate (cel britanic și, foarte recent, cel al Uniunii Europene).
Ce înseamnă ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană pentru români
Cum spuneam inițial, efectele ieșirii Marii Britanii din UE nu vor fi resimțite instant. Acest lucru se va întâmpla din cauză că va exista o perioadă de tranziție, până la sfârșitul anului 2020. Respectiva perioadă de tranziție presupune că actualele reguli europene privitoare la călătorit și stabilit în Marea Britanie se vor aplica la fel ca până acum, până la sfârșitul anului.
Cu alte cuvinte, românii vor putea emigra la fel ca până acum în Marea Britanie, dacă se stabilesc pe teritoriul acesteia până la finalul lui 2020, adică în interiorul perioadei de tranziție. Acest lucru este confirmat și de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), care menționează pe site-ul propriu că „toți cetățenii români care își stabilesc reședința legală în Marea Britanie înainte de 31 decembrie 2020, precum și membrii de familie ai acestora, vor putea continua să locuiască în Marea Britanie și să beneficieze de majoritatea drepturilor conferite de legislația UE și după data retragerii Marii Britanii din UE”.
În privința membrilor de familie, regula este că aceștia trebuie să fie și ei stabiliți pe teritoriul Marii Britanii, până la finalul perioadei de tranziție. Ulterior, adică din 2021, vor putea să se alăture membrii de familie ai românilor deja stabiliți legal acolo doar dacă sunt membrii apropiați de familie (soți, parteneri civili, părinți și bunici aflați în întreținere, copii aflați în întreținere) și dacă relația de familie exista la data de 31 decembrie 2020.
Însă anumite demersuri vor trebui făcute. Românii vor fi nevoiți să obțină statut „settled status” sau „pre-settled status”, prin depunerea, online, a unei cereri. Aplicațiile pot fi făcute aici.
Atenție! Termenul limită pentru depunerea cererilor este 30 iunie 2021, însă persoanele care aplică trebuie să fie stabilite pe teritoriul Marii Britanii până la finalul anului 2020.
Demersuri, însă, trebuie făcute și de cei care deja dețin permis de ședere permanentă în Marea Britanie, în sensul că el trebuie preschimbat, astfel încât și aceștia să obțină „settled status”.
MAE mai menționează că „Uniunea Europeană și Marea Britanie au ajuns la un acord privind continuarea aplicării tuturor principiilor de coordonare a sistemelor de securitate socială pe toată durata vieții beneficiarilor Acordului de retragere [...] (totalizarea perioadelor de asigurare, exportul prestațiilor familiale pe toată durata vieții persoanelor, agregarea pensiilor etc.)”.
După aceea, calificările obținute înainte de 31 decembrie 2020 vor fi recunoscute în Marea Britanie. De asemenea, chiar dacă ele nu au fost obținute la momentul încheierii perioadei de tranziție, dar erau în curs de a fi obținute, la 31 decembrie 2020 (deci, erau deja începute la acel moment), vor fi recunoscute.
Alt lucru care s-ar putea dovedi de interes pentru români este faptul ca tarifele apelurilor în Marea Britanie vor rămâne la fel, pe parcursul perioadei de tranziție, conform Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații. La fel și în privința tarifelor de roaming, în Marea Britanie.
Cum poate un stat să iasă din Uniunea Europeană
Prevederile referitoare la părăsirea UE se găsesc, în momentul de faţă, în Tratatul privind Uniunea Europeană. Actul normativ, în versiunea actualizată la zi, dispune că „orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune”.
Prin urmare, dacă hotărăşte să se retragă, un stat membru trebuie să-şi notifice intenţia Consiliului European, ceea ce Marea Britanie a făcut acum doi ani, în 29 martie 2017. Apoi, „în baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acord care stabileşte condiţiile de retragere, ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea”, se arată în tratat. Acordul se încheie de către Consiliu, în numele UE, hotărând cu majoritate calificată în urma unei aprobări a Parlamentului European.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea tratatelor UE, acestea nu mai sunt valabile pentru statul ce decide să se retragă fie de la data intrării în vigoare a acordului de retragere, fie (în absenţa acordului) după doi ani de la notificarea intenţiei de retragere. Totodată, există şi posibilitatea ca statul membru în cauză şi Consiliul European să decidă prorogarea termenului de doi ani, dar și varianta în care Marea Britanie decide să renunțe la ieșirea din UE.
În situaţia în care un stat retras din UE decide că vrea să redevină membru, acesta trebuie să urmeze încă o dată procedura obişnuită de aderare.
Marea Britanie a fost membru UE începând de la 1 ianuarie 1973, adică de mai bine de 40 de ani. Acest lucru nu va mai fi valabil ulterior datei de 31 ianuarie 2020.
Comentarii articol (5)