In temeiul Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã, angajatorii persoane fizice pot beneficia de subvenþionarea locurilor de muncã din bugetul asigurãrilor pentru ºomaj.
Noutatea pe care o supunem atenþiei se referã chiar ºi la posibilitatea unei persoane fizice neautorizate de a beneficia de aceastã subvenþionare.
Capacitatea persoanei fizice de a avea calitatea de angajator
PENTRU ca sintagma “autorizatã potrivit legii” sã se refere la subiectul multiplu “persoana juridicã sau persoana fizicã, filiala, agenþia, reprezentanþa”, acordul ai fi trebuit sã se facã la plural – autorizate. Per a contrario, aceastã sintagmã considerãm cã se referã doar la persoana juridicã strãinã ºi, implicit, la “filiala, agenþia, reprezentanþa”, deºi, chiar ºi astfel, acordul trebuia sã se facã la cazul genitiv - autorizate, corect fiind “a unei persoane juridice strãine autorizate”.
Conform prevederilor Decretului nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice ºi persoanele juridice - de a avea capacitate juridicã - este suficientã pentru persoana juridicã cu sediul în România, de a încheia acte juridice, autorizarea de a desfãºura anumite activitãþi fiind îndeplinitã o datã cu dobândirea personalitãþii juridice.
Potrivit aceluiaºi act normativ, pentru ca persoana fizicã sã poatã încheia acte juridice ca ºi angajator, e suficientã capacitatea de exerciþiu, fãrã a fi necesarã autorizarea. Soluþia este “oferitã”, de asemenea, în dispoziþia alineatului 3 al articolului 14 din Codul muncii, care în urma modificãrii prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 65/2005, precizeazã cã aceastã capacitate trebuie sã fie deplinã. Aceasta este regula în ceea ce priveºte persoana fizicã, desprinsã din coroborarea dispoziþiilor menþionate cu prevederea punctului 1 al articolului 5 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã. Atunci se pune problema excepþiei în ceea ce priveºte persoana fizicã, în lumina sintagmei “potrivit legii”, folosita la alineatul 1 al articolului 14 din Codul muncii ºi care dã acestei norme “valoarea” unei norme de “trimitere în orb” în sistemul normelor juridice.
Categorii de persoane fizice – angajatori
ÎNTRE diferitele categorii de angajatori, persoane fizice, trebuie fãcutã distincþia în enumerarea prevãzutã la punctul 1 litera a) din Procedura de aplicare a Legii nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecþie a persoanelor încadrate în muncã între:
a) cele care utilizeazã personal casnic (menajerã, îngrijitor bãtrâni, îngrijitor copii, femeie de serviciu, bucãtar), sau alte persoane fizice pentru efectuarea unor servicii sau lucrãri (grãdinar guvernantã, traducã-tor, secretarã) ºi cu care aceºti angajatori încheie contracte individuale de muncã, pentru care le este cerutã doar capacitatea deplinã de exerciþiu.
b) cele autorizate “potrivit legii” sã desfãºoare o activitate independentã, ºi cu care aceºti angajatori, diferiþi ai salariaþilor, tot “potrivit legii”, încheie contracte individuale de muncã, la care, în sfârºit, se referã ºi prevederea art. 16 alineatul 1 din Legea nr. 53/2003, în urma modificãrii prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 65/2005.
Aflându-ne iar în prezenþa unei norme de “trimitere în orb” în sistemul normelor de drept, vom distinge iar între angajatorii persoane fizice care dobândesc autorizarea în condiþiile legii ºi care pot, numai în baza acestei autorizãri, dobândite ulterior, sã angajeze anumite categorii de personal.
Astfel vom distinge între:
a) comercianþii, persoanele fizice, autorizate de cãtre primãriile în a cãror razã teritorialã îºi au domiciliul sau reºedinþa, pentru a desfãºura activitãþile economice al cãror nomenclator este prevãzut în anexa nr. 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.766/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice ºi a asociaþiilor familiale care desfãºoarã activitãþi economice în mod independent, aceste activitãþi fiind, din punctul de vedere al logicii formale, specie a genului reprezentat de faptele de comerþ, la rândul lor specie a faptelor de naturã civilã, definite enumerativ, dar ºi generic în prevederea art. 3, respectiv 4 din Codul comercial, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;
b) “necomercianþii”, persoanele fizice, autorizate de cãtre diferite ministere pentru a desfãºura activitãþi reglementate de legi speciale, activitãþi ce intrã în categoria faptelor de naturã civilã, gen în raport cu faptele de comerþ ºi care sunt cunoscute sub de-numirea de meserii sau profesii cu drept de liberã practicã - cele desfãºurate de medici, stomatologi, avocaþi, consilieri juridici, notari, arhitecþi etc.
Coroborând prevederile actelor normative menþionate putem spune cã, “potrivit legii” în ceea ce priveºte persoana fizicã, ne aflãm în prezenþa unei enumerãri exhaustive, atât în ceea ce priveºte categoriile de persoane fizice, cât ºi în ceea ce priveºte condiþiile cerute acestora.
Deci, regula este neîndeplinirea condiþiei de autorizare pentru angajatorul persoanã fizicã, iar excepþia este dobândirea acesteia!
În ceea ce-i priveºte pe toþi angajatorii, persoane fizice sau juridice, privind în sistemul normelor juridice, expresia “potrivit legii”, folositã în alineatul 1 al articolului 14 din Codul muncii, lato sensu, se referã, implicit:
a) la Legea nr. 130/1999, privind unele mãsuri de protecþie a persoane-lor încadrate în muncã ºi la Procedura de aplicare a acesteia pentru persoana fizicã neautorizatã;
b) la Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice ºi asociaþiile familiale care desfãºoarã activitãþi economice în mod independent ºi la Hotãrârea Guvernului nr. 1.766/2004 privind Normele metodologice de aplicare a acesteia, pentru persoana fizicã autorizatã de primãria în a cãrei razã teritorialã îºi are domiciliul sau reºedinþa;
c) la toate actele normative din ramura dreptului comercial, pentru persoana juridicã românã sau strãinã, care dobândeºte autorizarea de a desfãºura fapte de comerþ în baza autorizaþiei eliberate de registrul comerþului în a cãrei razã teritorialã îºi are sediul social;
d) la legile speciale, pentru persoanele fizice, autorizate de cãtre ministere, adicã “necomercianþii” care desfãºoarã activitãþi economice, ca fapte de naturã civilã, ºi nu ca fapte de comerþ, în domeniile, meseriile, profesiile cu drept de liberã practicã.
Considerãm necesar sã menþionãm cã persoana fizicã autorizatã pentru a desfãºura activitãþi în mod independent ºi asociaþia familialã pot angaja numai personal pentru ocupaþiile prevãzute în Clasificarea Ocupaþiilor din România care nu fac parte din ocupaþia/activitatea pentru care s-a obþinut autorizaþia. De exemplu, un comerciant poate angaja contabil, jurist, secretarã etc., dar nu vânzãtor sau tehnician merceolog.
Cum excepþiile sunt de strictã inter-pretare, subliniem cã aceastã interdicþie nu trebuie “extinsã” asupra persoanelor fizice, “necomercianþi”, ce exercitã fapte de naturã civilã, ºi nu fapte de comerþ. Adicã medici, stomatologi, avocaþi, notari, pot angaja orice categorie de persoane a cãror activitate e consideratã necesarã pentru a ajuta în desfãºurarea meseriei sau profesiei pentru care au obþinut autorizaþia din partea ministerelor competente în domeniul respectiv, deoarece aceasta este ºi sensul în care trebuie interpretatã expresia “cu excepþia”.
Posibilitatea persoanei fizice de a beneficia de subvenþionarea locurilor de muncã
Persoana fizicã care utilizeazã personal casnic sau alte persoane fizice pentru efectuarea unor servicii sau lucrãri ºi care poate încheia contracte individuale de muncã cu aceste categorii de persoane, poate beneficia de subvenþionarea locurilor de muncã prevãzute pentru angajatori, în condiþiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã, ºi , pentru aceasta, nu trebuie sã fie autorizatã “potrivit legii”. Aceasta este regula!
Excepþia nu face decât sã întãreascã regula. Excepþia este cã “potrivit legii”, pentru a beneficia de facilitãþile prevãzute pentru angajatori, în condiþiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã, trebuie sã fie autorizate numai persoanele fizice cãrora li se cere expres aceasta prin lege, adicã cele prevãzute în legile speciale ce reglementeazã profesiile cu drept de liberã practicã ºi în Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice ºi asociaþiilor familiale care desfãºoarã activitãþi economice în mod in-dependent.
Categoriile defavorizate ale populaþiei trebuie sã beneficieze de egalitatea ºanselor, pentru a putea fi angajate prin facilitãþi oferite angajatorilor, fãrã ca aceastã egalitate de ºanse sã fie afectatã de categoriile diferite de angajatori aºa cum sunt reglementate de lege, deoarece nici o lege nu prevede interdicþii de acest fel ºi ceea ce legea nu interzice este permis.
Tocmai de aceea, apreciem cã orice alte opinii contrare ar conduce atât la discriminarea categoriilor de populaþie considerate, obiectiv, defavorizate în ºansa acestora de a ocupa un loc de muncã, cât ºi la discriminarea angajatorilor, clasificaþi de lege, potrivit ordinii de drept ºi care trebuie protejaþi prin lege. Subvenþionarea locurilor de num-cã este reglementatã de cãtre legiuitor, deopotrivã pentru angajatori ºi angajaþi, ca mãsurã pentru stimularea ocupãrii forþei de muncã.
Interpretând Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã, stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în cãutarea unui loc de m uncã trebuie realizatã în concordanþã cu sprijinirea ocupãrii persoanelor aparþinând unor categorii defavorizate ale populaþiei ºi numai cu respectarea principiului “asigurãrii egalitãþii ºanselor pe piaþa muncii”.
Ionel PETREA
Ana CIORICIU
Articolul, semnat de aceiaºi autori, a fost publicat în Revista „Tribuna Economicã”, nr. 42 din 2005 la rubrica Resurse Umane
Comentarii articol (0)