Când și cum îi spunem copilului „Nu”, „Nu se poate”, „Nu e voie”

”Nu se poate”, între limitare și libertatea de a alege

Portalul pentru părinți vseodetyah.com citează psihologi care spun că interdicțiile, aplicate în anumite situații, creează un mediu de siguranță și stabilitate pentru copil. Este important totuși de reținut că limitările trebuie să fie rezonabile, pentru a putea fi respectate.

Există mai multe tipuri de interdicții. Pe de o parte, sunt cele legate de siguranța copilului, când nerespectarea regulilor impuse poate avea consecințe grave asupra sănătății și vieții lui. De exemplu, umblatul la aragaz sau la fierul de călcat încins. Apoi, există și normele sociale: să nu ia jucăria altui copil fără să-i ceară permisiunea, să nu rănească pe alții, să nu arunce gunoi pe jos, etc.

Înainte de a vorbi despre cum aplicăm limitările, este bine să amintim că oferirea de opțiuni îl ajută pe copil mai mult decât simpla interdicție. Alfie Kohn, în cartea ”Parenting Necondiționat” spune că: ”Ar trebui să le permitem copiilor să ia decizii în toate chestiunile care-I privesc direct, cu excepția acelor cazuri în care există motive întemeiate de a le încălca acest drept. Ar trebui să fim pregătiți să le argumentăm, de la caz la caz, de ce nu le permitem să ia ei decizia în situația respectivă”.

De ce să-i spunem copilului NU

Interdicția trebuie să fie întotdeauna justificată – este esențial să știe ce nu poate face și de ce. O interdicție precum “Nu atinge fierul de călcat!” va fi mai rar respectată decât “Nu atinge fierul de călcat, pentru că e fierbinte, poți să te arzi și te va durea”.

Interdicția nu trebuie însoțită de amenințări, deoarece copilul învață să se teamă de părinți, nu să respecte autoritatea lor. În plus, acest mesaj îi transmite că regulile sunt impuse de cei mai puternici fizic.

Nu uitați despre stima de sine a copilului. Tonul dur și cuvintele care rănesc nu dau rezultate bune, copilul se poate supune pe moment, dar, data următoare, va face din nou așa cum consideră el.

Copiii învață activ, de aceea este bine să le lăsați și libertăți și posibilități de a alege singuri. Dacă ceea ce vrea să facă nu este periculos, poate încerca. Un bun exemplu este săritul prin băltoace, jocul preferat al copiilor. În loc să-i interzicem, mai bine încălțăm juniorul în cizme de cauciuc și pantaloni impermeabili. Așadar, înainte de a spune ”nu” mai bine vă gândiți cum să creați condiții pentru a spune ”da” la aceeași solicitare. Din nou, doar dacă jocul nu e periculos pentru copil sau pentru cei din jur.

Exemplul personal e mai eficient decât orice interdicție. În loc să repetăm mereu că nu e frumos să arunci hârtii pe jos, mai bine subliniem de fiecare dată când aruncăm ambalaje la coșul de gunoi. Copilul va prelua exemplul. La fel se va întâmpla și cu punctualitatea, amabilitatea aplicate de părinte și preluate ca bun exemplu de copil.

Copilul care este lăsat să facă unele lucruri fără a i se spune mereu ”nu se poate”, crește autonom. În plus, libertatea de a alege, oferită copiilor în mod constant, îi face să fie mai receptivi la ceea ce le solicită părinții, iar comportamentele neadecvate sunt mult mai rare în acest caz.

În concluzie, ”este benefic să le oferim copiilor, indiferent de vârstă, posibilitatea să fie stăpâni pe viața lor atât acasă, cât și la școală, atât pe termen lung, cât și scurt. Copiii învață să ia decizii bune luând decizii, nu urmând instrucțiuni”, spune Alfie Kohn în ”Parenting Necondiționat”. Cartea poate fi achiziționată de aici.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.