Articol scris de Marina Rosenfeld.
Din fericire, ca adult, poți identifica atitudinea și reacțiile care îl feresc pe cel mic de pericole. Copilul are nevoie ca părintele să fie empatic, să îi seteze limite clare şi să intervină pentru a-i sprijini autonomia, nu pentru a i-o interzice.
Iată cinci lucruri pe care le poți face:
1. Spune “Da”
Cât de des restricționezi activitățile copilului pentru că nu sunt rezonabile sau sunt enervante? Dacă nu ești sigură, notează, timp de o zi câte interdicții i-ai pus copilului. Dacă la finalul zilei îți dai seama că ai exagerat, gândește-te cum poți spune ”Da” în loc de ”Nu”, oferindu-i astfel o alternativă la ceea ce vrea să facă sau redirecționându-i activitatea.
De exemplu, dacă îl vezi cum înşfacă un obiect fragil şi se pregătește să-l arunce, în loc să îi spui ”Nu”, spune-i ”e distractiv să arunci lucrurile, hai să găsim ceva ce nu se sparge”. O astfel de atitudine face ca încrederea copilului în părinte să crească.
2. Oferă-i alternative limitate
Arătându-i copilului că există opţiuni din care poate să aleagă îl responsabilizezi și îi dai ocazia să facă alegeri bune. Copilul simte că e respectat atunci când e lăsat să decidă, însă nu te aștepta ca această abordare să fie în permanență potrivită. Uneori, va alege ceva, apoi se va răzgândi și va renunța în favoarea celeilalte opţiuni.
Un alt lucru important de reținut este faptul că prea multă libertate va face ca orice copil să se simtă nesigur. Dacă i se oferă un dulap plin de tricouri din care să aleagă, se va juca cu toate şi nu va fi capabil să facă o alegere.
Dar, chiar dacă trebuie să aibă şi copilul o părere, trebuie să îi arăți că tot tu deţii controlul. Asta îl ajută să se simtă în siguranţă şi protejat.
3. Fii consecventă mereu
Pe măsură ce copilul învață care sunt limitele acceptate, este treaba lui să le forţeze pentru a vedea dacă te poate convinge să te răzgândești. Treaba ta este să te asiguri că stabilești o rutină pe care o respecți și să îi oferi răspunsuri și reacții clare și consecvente.
Pentru că nici o familie nu are aceeaşi rutină şi obişnuință pentru ceea ce e permis, trebuie să decizi mai întâi care sunt limitele şi cum le impui. De exemplu, dacă regula generală este că în timpul mesei mâncarea rămâne pe masă, trebuie să supraveghezi copilul și să intervii când copilul încearcă să ducă mâncarea în altă parte. Tot ce trebuie să faci este să întrebi: ”Mai mănânci sau te speli pe mâini? Când te ridici înseamnă că ai terminat. Te ajut cu spălatul pe mâini”.
4. Fii jucăuşă
Sigur că vor fi situații când trebuie să-ți menții atitudinea de “nu glumesc”, mai ales când setezi o limită, dar amintește-ți că dacă faci asta cu bucurie vei vedea mai multe comportamente pozitive. Copiii mici simt dragostea şi afecţiunea.
De asemenea, distracţia încurajează coperarea. Când îi oferi o bucată de broccoli, de ce să nu cânţi ceva amuzant despre legume? În timpul unei perioade de tranziţie, de ce să nu ajungeţi râzând de la locul de joacă la maşină, de ce să nu-l duci în braţe jucându-vă de-a avionul şi să “zburați”?
Dacă piticul sare în pat, puneţi o pernă pe jos şi săriţi împreună cântând. Îl sâcâie dinţisorii? Poate s-ar simţi mai bine dacă v-aţi spăla amândoi pe dinţi. Iar dacă nu funcţionează nimic, uneori, fuga prin casă este exact energia emoţională de care are nevoie. Pentru un minut sau două, permite-ți să fii copil!
5. Îndepărtează copilul de sursa necazului
Bebeluşii nu se pot opri din a face uneori aceleaşi lucruri chiar dacă sunt redirecţionaţi spre altă activitate. Comportamentul periculos trebuie imediat oprit sau prevenit ca să nu se întâmple din nou. Cel mai bun lucru pe care îl poți face în această situaţie este să îndepărtezi fizic obiectul din raza vizuală a copilului sau copilul din acel mediu. Nu pierde vremea cu alternative, pentru că un copil de doi ani nu face faţă unei situaţii stresante. Ia-l pe sus și îndepărtează-l dacă nu ai de ales.
Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.
Comentarii articol (0)