Încă din anii 1960, Toyota a implementat sistemul „exact la timp”( în engleză, „just in time”), având ca scop să producă doar atât cât e nevoie. Stocurile au fost privite drept cel mai mare rău al companiei: costuri mari de depozitare, pierderi de calitate a produselor în timpul depozitării, riscul de a produce stocuri nevandabile. Toyota dorea ca stocurile să fie „pe patru roţi”, adică în drum către clienţi, nu în depozite.
1. Analizează mişcarea mărfurilor
Trebuie să implementezi un sistem informatic de management al stocului, astfel încât să poţi să obţii informaţii legate de mărfurile care se vând cel mai bine, mărfurile fără mişcare sau cu o mişcare lentă. În cazul produselor fără mişcare, se pot face oferte cu reduceri de preţ, mergând până la vânzarea în pierdere. Prin vânzarea acestor mărfuri se reduc cheltuielile cu depozitarea și cu transportul.
2. Optimizează achiziţiile
Procesul de plasare a comenzilor de achiziţie către furnizori trebuie să fie corelat cu vânzările generate de companie. De asemenea, trebuie analizată perioada de timp în care se poate face aprovizionarea, pentru a fi siguri că materia primă comandată ajunge în timp util pentru a intra în procesul de producţie.
3. Optimizează reţeaua de depozitare
Firmele de retail şi de distribuţie cu acoperire naţională au, în general, depozite regionale care deservesc zonele adiacente. Trebuie să faci o analiză dacă este rentabil să ai marfă imobilizată în mai multe depozite sau să ai un depozit central din care să livrezi periodic către regiuni.
4. Reducerea costurilor de achiziţie
Trebuie să ai în vedere gestionarea volumului comenzilor către furnizori, pentru că în funcţie de mărimea achiziţiei poţi să obţii discounturi importante. Poţi să te aliezi cu alţi parteneri pentru a face achiziţii împreună - în acest fel veţi beneficia de preţuri mai bune.