Avem un nou cadru legislativ privind parteneriatul public-privat

Cui se aplică reglementările?

Prevederile Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat vizează orice persoană juridică sau asociere de persoane juridice care dorește să participe la procedura de atribuire a unui contract de parteneriat public-privat. Persoana juridică va dobândi calitatea de partener privat după ce va fi aleasă câștigătoare a acestei proceduri și va putea încheia un astfel de contract.

De când se aplică legea?

Legea parteneriatului public-privat a fost publicată zilele trecute în Monitorul Oficial, dar încă nu se aplică, deoarece va intra în vigoare la data de 25 decembrie. În ceea ce privește normele metodologice de aplicare, acestea trebuie elaborate de Ministerul Finanţelor Publice și aprobate prin hotărâre a Guvernului până la 25 martie 2017.

Care sunt principalele prevederi?

1. Definirea și obiectul parteneriatului public-privat

Deși nu există o definiție legală a parteneriatului public-privat (ppp), acesta este un contract administrativ prin care se reglementează conlucrarea dintre sectorul public și cel privat în scopul realizării de proiecte de investiții publice. Pentru a înțelege mai bine sensul noțiunii de ppp, trebuie să îl diferențiem de achiziții publice și de concesiune.

Astfel, în timp ce la achizițiile publice majoritatea riscurilor sunt preluate de partenerul public, la ppp riscurile sunt distribuite între partenerul public şi partenerul privat. În ceea ce privește concesiunile, riscurile sunt ale partenerului privat, iar majoritatea veniturilor provin de la terții utilizatori, spre deosebire de parteneriatul public-privat, unde totalitatea sau majoritatea veniturilor provin de la partenerul public, adică de la autoritățile publice.

Obiectul ppp este prevăzut în Legea nr. 233/2016 ca „realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public şi/sau operării unui serviciu public”. De asemenea, legea vorbește și despre caracteristicile mecanismului parteneriatului public-privat:

• cooperarea dintre partenerul public şi partenerul privat, în vederea implementării unui proiect public;
• durata relativ lungă de derulare a raporturilor contractuale, care să permită partenerului privat recuperarea investiţiei şi realizarea unui profit rezonabil;
• finanţarea proiectului, în principal din fonduri private şi, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice;
• atingerea scopului urmărit de partenerul public şi partenerul privat;
• distribuirea riscurilor între partenerul public şi partenerul privat, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi contractante de a evalua, gestiona şi controla un anumit risc.

2. Formele de parteneriat public-privat

Legea nr. 233/2016 prevede că ppp se poate realiza în două forme, contractual și instituțional. Dar, indiferent de formă, derularea proiectului se face prin intermediul unei societăți de proiect, ce are ca scop realizarea tuturor activităților necesare pentru implementarea proiectului. Formele permise de lege sunt:

• parteneriatul public-privat contractual, care se se realizează conform contractului dintre partenerul public, partenerul privat și societatea de proiect, care este deținută integral de partenerul privat;
• parteneriatul public-privat instituțional, care se realizează conform contractului dintre partenerul public și partenerul privat, prin care ia naștere și societatea de proiect, o societate nouă, care va dobândi calitatea de parte la contractul respectiv dupa ce va fi înscrisă în Registrul Comerțului.

3. Finanţarea proiectului de parteneriat public-privat

Legea prevede că finanţarea investiţiilor din cadrul ppp se poate face atât integral de partenerul privat, cât și din resurse financiare asigurate de partenerul privat, împreună cu partenerul public. De cele mai multe ori, partenerul privat nu are toate fondurile necesare proiectului, de aceea legea îi permite să atragă alți investitori, precum instituțiile de credit.

Așa cum am menționat anterior, deși majoritatea veniturilor societății de proiect provin din plățile efectuate de către partenerul public, legea îi permite acestuia să transmită în favoarea societății dreptul de a încasa unele tarife de la utilizatorii bunului sau serviciului respectiv.

Legea stabilește și care este beneficiarul utilizării bunului sau serviciului public, iar acesta poate fi partenerul public, o altă entitate publică sau publicul în general.

4. Pregătirea proiectului și atribuirea contractului de parteneriat public-privat

Pentru a se putea încheia un contract de ppp, trebuie parcurse următoarele etape:

• pregătirea studiului de fundamentare de către partenerul public, pe cheltuiala sa și pe baza unui studiu de fezabilitate;
• parcurgerea procedurii de atribuire a contractului de ppp, prin proceduri transparente și competitive, respectiv licitație deschisă, licitație restrânsă și dialog competitiv, indiferent de valoarea contractului (procedura de atribuire este similară cu cea de la achiziții publice și concesiuni);
• semnarea contractului de ppp, dacă procedura de atribuire se finalizează cu alegerea unei oferte câștigătoare.

În cazul proiectelor de investiţii publice medii şi semnificative, parcurgerea etapelor specifice este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale.

5. Contractul de parteneriat public-privat

În lege sunt prevăzute aspectele care trebuie vizate de contractul de ppp în mod obligatoriu, cum ar fi, de exemplu:

• obiectul, modalitatea de finanţare şi etapele proiectului;
• condiţiile de înfiinţare şi funcţionare a societăţii de proiect;
• termenele de realizare a lucrărilor;
• durata contractului, cauzele de încetare a contractului şi condiţiile în care se asigură continuitatea serviciului public;
• drepturile constituite în favoarea partenerului privat şi a societăţii de proiect, precum și remunerarea partenerului privat;
• modalitatea de alocare a riscurilor și de împărţire a profitului în cadrul proiectului;
• modalitatea de monitorizare şi control de către partenerul public a respectării obligaţiilor partenerului privat şi ale societăţii de proiect;
• răspunderea contractuală, inclusiv sancţiunile şi penalităţile aplicabile partenerului privat în cazul neexecutării obligaţiilor sale;
• dreptul partenerului public de a modifica unilateral anumite părţi ale contractului şi de a denunţa unilateral contractul.

Având în vedere că finalitatea proiectului este în interesul public, dacă apar situații de excepție legate de sănătatea publică, protecția mediului etc., partenerul public este îndreptățit să modifice unilateral sau să ceară încetarea contractului. De asemenea, poate înlocui partenerul privat dacă acesta sau societatea de proiect nu își îndeplinește obligațiile asumate.

Totuși, nu poate face asta decât dacă posibilitatea și motivele respective au fost prevăzute în documentaţia de atribuire şi în contractul de parteneriat public-privat. Dacă partenerul privat a suferit prejudicii cauzate de partenerul public, acesta are dreptul la despăgubiri.

Cum era înainte?

Legea nr. 233/2016 vine să umple golul legislativ lăsat de abrogarea Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010, act normativ ce a primit numeroase critici.

Care este parcursul legislativ al actului?

Legea privind parteneriatul public-privat a fost adoptată de Parlament, promulgată prin decret prezidențial și apoi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 954 din 25 noiembrie 2016, urmând să intre în vigoare pe 25 decembrie 2016.