Sunt numeroși cei care au căzut victime înșelătoriilor cu „moșteniri” din străinătate, la telefon sau prin e-mail. Escrocii activează în toate mediile și se folosesc de toate metodele de comunicare la distanță ca „să pescuiască” persoanele de bună-credință și să le ia banii. Tocmai de aceea, ne-am gândit să abordăm acest subiect și să vă oferim câteva sfaturi care să vă țină departe de astfel de înșelătorii.
Dacă un avocat vă caută să vă propună să împărțiți o moștenire a unui fost client, vecin ori cunoscut de-al său, cel mai probabil nu are nimic de împărțit cu voi. În primul rând, trebuie să știți că nu puteți să moșteniți o persoană care vă e străină decât dacă ea a lăsat un testament în care sunteți menționat. Dar un străin nu se va gândi niciodată la voi, pentru că – nu-i așa? – nu vă cunoaște.
Dacă nu sunteți în testamentul cuiva și nici nu vă leagă relații de rudenie, e imposibil, din punct de vedere juridic, să moșteniți persoana respectivă. Calitatea de moștenitor nu se poate „fabrica” după decesul unei persoane, tocmai de aceea promisiunile din partea avocatului cum că veți deveni moștenitor sunt false din orice unghi ați aborda problema. Dar, ca să aveți un motiv în plus să vă îndoiți de calitatea celor spuse de acel avocat, puteți să verificați dacă el practică într-adevăr această profesie.
În acest sens, Natalia Berindean, avocată în cadrul Berindean & Dascăl, ne-a oferit câteva sfaturi: „În ceea ce priveşte calitatea presupusului avocat, cel contactat ar trebui să verifice în Tabloul Avocaţilor pentru a se asigura că persoana respectivă este avocat. Fiecare Barou are online acest tablou publicat, iar pentru o mai mare siguranță se poate obține și telefonic această informație. În plus, potenţialul moştenitor ar putea să îi ceară aşa-zisului avocat să îi pună la dispoziţie un contract de asistenţă juridică sau un contract de mandat, o procură sau un alt document relevant din care să rezulte legătura sa cu cel care lasă moştenirea. Dacă moștenirea se dezbate în România, poate solicita avocatului să îî pună la dispoziție numărul dosarului succesoral si numele notarului la care este înregistrat acest dosar”.
Documentele prezentate sunt de cele mai multe ori false
Ați primit pe mail scrisori de la bancă, testamente și alte documente care să vă demonstreze că sunteți marii „câștigători”? În unele cazuri, ele par atât de reale încât pot păcăli un om obișnuit cu mare ușurință. „La o primă vedere, pe documentele respective nu ar trebui să apară ştersături, ştampile neclare, semnături ilizibile sau indescifrabile”, ne spune avocata. Cel mai indicat este să consultăm o persoană mai experimentată decât noi în redactarea unor astfel de documente – un avocat sau un notar, spre exemplu – care să ne lămurească și să ne consilieze.
„Din practică, cele mai multe e-mail-uri de informare au ca scop atragerea unei potențiale victime, eventual obținerea de informații personale, pentru cu totul alte scopuri”, a mai spus specialista. Tocmai de aceea trebuie să ne însușim ideea că informațiile noastre personale trebuie protejate de străini, tocmai pentru că trebuie să rămână personale. Aici ne referim, spre exemplu, la tot ceea ce ține de datele din buletin, datele conturilor bancare și ale cardurilor.
În plus, așa cum ne sfătuiește și Natalia Berindean, nu trebuie să dăm bani celui care ne face promisiuni indiferent de situație și să fim prudenți. Odată ce am oferit cuiva acces la contul nostru, banii pot dispărea cu foarte mare ușurință și nu se vor mai întoarce la noi.
Și dacă am moștenit, într-adevăr, pe cineva din altă țară?
Calitatea celui care ne contactează din străinătate este mai greu de verificat din România și mai ales de către cineva care nu e familiarizat cu limba statului străin. Dacă există însă bănuieli rezonabile că am putea moșteni pe cineva din străinătate, atunci lucrurile ar trebui să decurgă într-un mod destul de formal.
Am putea fi contactați nu doar de un avocat sau de un notar, ci și de o instanță de judecată sau de o altă autoritate, în funcție de cine este competent după legile statului respectiv. Potrivit avocatei de la Berindean & Dascăl, ca regulă, autoritatea competentă în domeniu este cea de la locul unde persoana decedată a avut ultimul domiciliu. În cazul în care moștenirea vizează clădiri sau alte bunuri imobile, atunci competentă este autoritatea din raza localității unde se află bunul respectiv.
„Persoana de contact din cadrul instanţei/autorităţii respective ar trebui să îi prezinte moştenitorului starea de fapt exactă: datele personale ale persoanei decedate, condiţiile în care a survenit decesul, locul şi data decesului, legea aplicabilă succesiunii, care este procedura în statul în cauză cu privire la exercitarea dreptului de opţiune succesorală, respectiv termenul de exercitare a opţiunii, conţinutul testamentului (dacă există), în ce constă moştenirea lăsată, cota-parte care i se cuvine”, aflăm de la Natalia Berindean.
În plus, cel care vă caută va fi preocupat, la rândul său, să afle mai multe despre relația dumneavoastră cu defunctul, sens în care vă va cere și date personale – dar niciodată date despre conturile bancare. Ceea ce trebuie să rețineți este că o procedură succesorală – cea prin care ajungeți să vă însușiți ceea ce v-a fost lăsat ca moștenire – nu se poate finaliza într-un termen foarte scurt și de cele mai multe ori veți fi nevoiți să vă deplasați personal în străinătate sau să vă angajați un avocat care să vă reprezinte interesele în țara respectivă, nu doar cu privire la formalitatea succesiunii dar și cu privire la taxele și impozitele ce trebuie plătite.
O instanță română ar putea dezbate o moștenire din străinătate
Cel mai important lucru atunci când vine vorba de fapte juridice din străinătate (în termeni mai formali, „situații juridice cu elemente de extraneitate”) este să stabilim încă de la bun început care este legea aplicabilă acelei situații. Potrivit Nataliei Berindean, legea aplicabilă succesiunii va reglementa aspecte precum: locul deschiderii succesiunii, vocația succesorală, stabilirea cotelor-părți, răspunderea pentru datoriile moștenirii, partajul succesoral etc.
În general, autoritatea care se ocupă de succesiune va aplica legea din țara în care a locuit oficial persoana înainte de a deceda. Cu toate astea, defunctul ar fi putut alege altă lege aplicabilă moștenirii sale - cea din statul de origine, spre exemplu (și care ar putea fi România, ceea ce simplifică lucrurile pentru voi), dacă ar fi deținut la data alegerii legii sau la data decesului, cetățenia statului respectiv.
Dacă vorbim de Uniunea Europeană (UE), iar instanța este cea care trebuie să desfacă ițele moștenirii respective, atunci, în calitate de moștenitor, va trebui să vă prezentați în fața instanțelor străine, potrivit site-ului oficial al UE. Există însă și posibilitatea să vă alegeți instanța, dar numai dacă cel care a lăsat moștenirea a desemnat ca lege aplicabilă legea din statul de origine. Astfel, împreună cu ceilalți moștenitori – dacă există – va trebui să cădeți de comun acord ca succesiunea să fie dezbătută în fața instanței respective.
Pornind de la ideea că vreți să acceptați moștenirea, va trebui să vă exprimați acordul, dar cum? Legea care se aplică acelei succesiuni este și cea care dictează regulile aplicabile actului prin care se acceptă moștenirea și cărora va trebui să vă supuneți. În baza normelor UE însă (Regulamentul UE nr. 650/2012), puteți face o declarație de acceptare în fața unei instanțe române, chiar dacă instanța care se ocupă de moștenire se află în alt stat.
Mai mult, o hotărâre judecătorească cu privire la o moștenire dintr-o țară UE va fi recunoscută și în altă țară UE, fără nicio procedură specială. În continuare, autoritatea din țara care se ocupă de moștenire vă poate elibera un certificat european de moștenitor și care vă poate servi oriunde pe teritoriul Uniunii, atunci când veți vrea să intrați în posesia lucrurilor pe care le-ați moștenit. Cu alte cuvinte, certificatul poate fi prezentat cu succes unei bănci, unui executor sau altor instituții. De asemenea, certificatul poate fi cerut nu doar instanței care se ocupă de succesiune, dar și unui notar din statul respectiv.
Comentarii articol (5)