Medicii nu pot primi atenții nici înainte, nici după actul medical

Medicii de la stat nu pot primi "atenții" de la pacienți sau apropiații pacienților nici înainte de un act medical, nici după, în ambele cazuri săvârșind infracțiunea de luare de mită. Deși vorbim de niște aspecte ale legii penale care au fost subliniate în mai multe rânduri (ultima oară în 2015), este necesar să mai amintim aceste lucruri care - se pare - au fost uitate între timp.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) ne-a explicat, la sfârșitul lui 2014, printr-o decizie la care ne-am referit și noi la momentul respectiv, că medicii din spitalele de stat sunt funcționari publici și pot fi cercetați penal pentru luare de mită. De ce ne interesează această decizie a ICCJ (și altele în același sens)? Pentru că sunt date de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și deciziile completului ne ajută să punem capăt unor diferențe de interpretare a unor prevederi ale legii. De la momentul publicării lor în Monitorul Oficial, aceste decizii sunt obligatorii și toate instanțele trebuie să țină seama de prevederile lor.

Așadar, medicii din spitalele publice sunt funcționari publici și intră sub prevederile legii penale în materie de luare de mită. Potrivit Codului penal, un funcționar public săvârșește infracțiunea de luare de mită dacă, în legătură cu îndatoririle sale de serviciu, pretinde, primește ori acceptă promisiunea unor foloase necuvenite (bani sau alte bunuri, servicii etc.). Desigur, complementar luării de mită este darea de mită, pe care o săvârșește cel care dă (sau se oferă să dea) banii sau bunurile/serviciile respective. Așadar, este nelegal și ceea ce face medicul, cât și ceea ce face pacientul sau apropiatul său.

Câteva luni mai târziu, ICCJ a venit cu o altă decizie importantă referitoare la profesia de medic. Obligatorie din august 2015 (momentul publicării în Monitor), decizia stabilește că medicii din spitalele de stat nu au voie să primească plăți suplimentare sau donații de la pacienți. Aici, problema a plecat de la faptul că, în Legea nr. 46/2003 (Legea drepturilor pacientului) există prevăzut un drept al pacientului de a oferi angajaților sau unității unde a primit îngrijiri medicale plăți suplimentare sau donații, dacă se respectă prevederile legale (un așa-zis drept la recunoștință al pacientului). În același timp, același act normativ prevede că "personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul niciunei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective".

Or, în mod evident aici pare că există o contradicție în raport cu prevederile legii penale, care spune clar și fără echivoc faptul că orice foloase necuvenite primite în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu este interzisă. Tocmai din acest motiv, ICCJ a venit să pună capăt oricăror controverse, stabilind că medicul (sau alți angajați din spitale) nu poate primi daruri sau plăți suplimentare de la pacienți, prevederile legii penale fiind de neînduplecat.

Nu contează când se oferă banii, tot infracțiune este

Practic, medicul este în afara legii penale oricând s-ar petrece fapta de luare de mită, respectiv înainte sau după ce (nu) își face îndatoririle de serviciu pentru care a primit/va primi bani. Se face adesea o greșeală în legătură cu această prevedere legală (infracțiunea de luare de mită), cei mai mulți mergând pe ideea că pot primi sau oferi bani pentru îndeplinirea sarcinilor funcționarului după ce sarcinile respective au fost îndeplinite. Textul de lege îi sancționează însă și pe cei care iau/dau înainte și pe cei care iau/dau după îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Ca să facem o scură comparație, în vechiul Cod penal, se găseau două texte de lege pentru a rezolva această problemă: pe de o parte, era textul de lege aferent infracțiunii de luare de mită, care se referea la cei care primeau bani înainte de îndeplinirea sarcinilor de serviciu, iar pe de altă parte, era textul de lege care incrimina primirea de foloase necuvenite și care se referea la primirea de bani de către funcționarul public după ce a îndeplinit sarcinile respective. Așadar, în prezent avem un text de lege care înglobează ambele tipuri de fapte.

Ideea că un pacient dorește să-i mulțumească medicului pentru măiestria cu care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu nu poate ține piept prevederilor din Codul penal. Cu alte cuvinte, mulțumirea trebuie pusă în cuvinte, iar nu în daruri sub formă de bani sau alte lucruri necuvenite. Mai mult decât atât, nici libertatea donațiilor nu se poate opune legii penale. Dacă pacientul are dreptul să primească respectivele îngrijiri medicale, el trebuie să le primească oricum, iar medicul este ținut să depună toate diligențele de care e capabil.

Înainte de a încheia, trebuie să facem o ultimă precizare: discuția de față poate fi purtată și pentru alte categorii de funcționari publici, iar concluzia legată de infracțiunea de luare de mită este valabilă pentru toate. Funcționarul public va fi sancționat penal și pentru ceea ce primește înainte de îndeplinirea sarcinilor sale, și pentru ceea ce primește după ce îndeplinește sarcinile.