La cine rămâne inelul dacă rupi logodna?

Logodna este un eveniment important în viața celor care vor să se căsătorească. Totuși, logodna, dar mai ales desfacerea ei, are implicații juridice pe care este bine să le cunoști de la început.

Dacă toate merg conform planului, lucrurile sunt simple, după logodnă urmează căsătoria. Dar sunt multe situații în care nunta nu mai are loc. Ce se întâmplă atunci cu inelul și cu celelalte bunuri primite sau cu avansul plătit pentru rezervarea restaurantului?

Logodna este definită în Codul civil ca „promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”. De regulă, logodna este o etapă prealabilă căsătoriei, dar nu e obligatorie. Cu alte cuvinte, nunta poate avea loc și fără ca tinerii să se fi logodit înainte. Totuși, logodnicii nu pot fi obligați în nicio situație să se căsătorească, dacă nu mai vor asta.

Deci, oricare dintre logodnici poate desface logodna fără a fi necesar neapărat și acordul celuilalt. Cu toate acestea, în unele cazuri pot apărea anumite efecte juridice ca urmare a ruperii logodnei.

Dacă logodna este ruptă, Codul civil stabilește că „sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite.” De aici rezultă că trebuie restituite:

• darurile primite după momentul logodirii;
• darurile primite înainte de momentul logodirii, dacă au fost oferite în vederea logodnei.

Pe de altă parte, nu trebuie restituie, ci rămân la persoana care le-a primit:

• darurile făcute pe perioada relației, dar înainte de oficializarea logodnei;
• darurile obișnuite, adică acele cadouri de mică valoare, raportate la ocazia cu care au fost oferite și la starea materială a persoanelor respective (de exemplu, cadoul oferit cu ocazia zilei de naștere);
• în cazul în care logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Prin urmare, inelul, fiind un cadou oferit în vederea logodnei, trebuie restituit. Această obligație este mai evidentă în cazul în care este o bijuterie de familie și poate avea valoare sentimentală.

Cu privire la cheltuielile efectuate pentru oficializarea căsătoriei, ambii parteneri trebuie să le suporte.

Dacă logodna este ruptă în mod abuziv, Codul civil prevede că „partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurarile, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate”. De asemenea, și logodnicul care în mod culpabil l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligat la despagubiri.

Pentru a putea discuta despre despăgubiri, este important ca logodna să fi fost ruptă în mod abuziv. Altfel, desfacerea logodnei nu implică sancțiuni (cu excepția restituirii darurilor, despre care am vorbit mai sus), fiecare persoană fiind liberă să se căsătorească sau nu.

Principala problemă care apare acum este cum se stabilește ce este considerat abuziv. Caracterul abuziv se apreciază de la caz la caz, în funcție de circumstanțele despărțirii și de modalitatea în care aceasta are loc. Una dintre cele mai comune cauze ale ruperii logodnei este infidelitatea. Este aceasta de natură abuzivă? Depinde.

În jurisprudență, în anumite situații, despărțirea pe motiv de infidelitate este considerată chiar de bună-credință, dovadă de sinceritate. „Este de apreciat că infidelitatea unui logodnic urmată de ruperea logodnei din propria sa inițiativă nu poate constitui un abuz (...) întrucât între logodnici nu se instituie obligația de fidelitate”, conform sentinţei civile nr. 16.494/2014 a Judecătoriei Botoșani.

Pe de altă parte, se menționează că „dacă însă infidelitatea logodnicului este anterioară încheierii logodnei și a continuat pe parcursul acesteia sau logodnicul infidel rupe logodna fie la un interval deosebit de scurt după încheiere, fie cu puțin timp înainte de căsătorie, caracterul abuziv poate fi reținut”.

În situația în care logodna este ruptă în mod abuziv, persoana culpabilă trebuie să acorde, pe lângă restituirea darurilor primite, și despăgubiri, care pot consta, de exemplu, în sumele plătite cu ocazia rezervării restaurantului, meniului, formației de muzică, cumpărării rochiei de mireasă, a costumului și a altor lucruri obișnuite în vederea căsătoriei.

Totuși, pentru a funcționa toate cele prezentate mai sus, este nevoie ca logodna să fie încheiată și să poată fi probată. În acest sens, dovada atât a încheierii logodnei, cât și a desfacerii acesteia se poate face cu orice mijloc de probă.

Notă: Regulile menționate nu se aplică în cazul simplilor concubini. Pentru a afla diferențele dintre logodnă și concubinaj, intrați aici.

Dacă ţi-a plăcut această curiozitate legislativă, mai avem şi altele. Le găseşti pe toate aici.