Vânzarea în pierdere a produselor este o practică interzisă comercianților, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Cu alte cuvinte, firmele nu pot să-și vândă produsele pe sume egale sau mai mici decât cele pe care le-au plătit la achiziție.
„Prin vânzare în pierdere, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege orice vânzare la un preț egal sau inferior costului de achiziție, astfel cum acesta este definit în reglementările legale în vigoare”, scrie în actul normativ. Totuși, interdicția nu este general valabilă, deoarece există și unele excepții. Concret, vânzarea în pierdere este permisă comercianților doar în cazul:
- vânzării de lichidare;
- vânzării de soldare;
- vânzării efectuate în magazinele sau depozitele de fabrică;
- vânzării produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut și este evident că produsele respective nu mai pot fi vândute în condiții comerciale normale;
- vânzării produselor care într-o perioadă de trei luni de la aprovizionare n-au fost vândute;
- vânzării accelerate a produselor susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate;
- vânzării unui produs la un preț aliniat la cel legal practicat de ceilalți comercianți din aceeași zonă comercială, pentru același produs, determinat de mediul concurențial;
- vânzării produselor cu caracteristici identice, ale căror prețuri de reaprovizionare s-au diminuat.
Dacă nu este vorba de una dintre situațiile enumerate mai sus, amenda aplicabilă, de către organele de control ale Ministerului Finanțelor, pentru vânzarea în pierdere, este cuprinsă între 2.000 și 10.000 de lei.
Dacă ţi-a plăcut această curiozitate legislativă, mai avem şi altele. Le găseşti pe toate aici.
Comentarii articol (1)