Înainte de orice, apa trebuie să fie potabilă. Apa potabilă este apa care, consumată direct sau folosită pentru prepararea diverselor produse alimentare, nu trebuie să pună în pericol sănătatea consumatorilor. Criteriile de potabilitate sunt definite printr-un ansamblu de parametri organoleptici, fizico-chimici și microbiologici, toți reglementați prin lege în România. Vorbim despre aproximativ 55 de parametri și de conformarea la fiecare dintre aceștia, în orice moment, fără excepție, parametri care dau caracterul de apă potabilă, bună pentru consum.
Potabilitatea apei din rețelele publice ale orașelor intră în responsabilitatea furnizorului de apă. Fiecare oraș ar trebui să aibă stații de tratare a apei. Apa care iese din stațiile de tratare este obligatoriu să îndeplinească toate criteriile de potabilitate (enunțate mai sus) pentru a putea fi livrată clienților casnici.
Problemele pot apărea pe fondul faptului că apa poate ajunge la robinetul consumatorului după ce trece prin conducte de multe ori extrem de vechi, ruginite, uneori din materiale necorespunzătoare, astfel încât apa, chiar dacă iese potabilă din stațiile de tratare, se poate „îmbogăți“ cu plumb, rugină și sedimente pe parcurs. În plus, în vederea protecției microbiologice, apa de rețea se clorinează constant.
Toți acești factori pot altera semnificativ caracteristicile organoleptice și, uneori, și fizico-chimice ale apei de la robinet. Nu e o regulă, dar, după cum știm cu toții, se întâmplă să ne trezim uneori acasă cu apă cu un aspect sau gust alterat din motivele enumerate mai sus. Un sistem POU („point of use”), un filtru combi de sediment/carbune activ conectate direct la rețea sau chiar consumul de apă îmbuteliată în sistem „water cooler” rezolvă toate aceste inconveniente, în funcție de nevoi sau de preferințe.
Comentarii articol (0)