Dezvoltarea începe cu obiceiuri minuscule

Articol scris de Corina Anghel

Mi-am propus să scriu articolul acesta de mai multe ori, însă fiind o perioadă destul de aglomerată l-am tot amânat. Până astăzi când, pur și simplu, am deschis pagina cu gândul de a scrie doar prima propoziție.

Orice program de dezvoltare, fie el de dezvoltare personală sau profesională, ne provoacă să ne îmbunătățim comportamente, practic, adăugând încă un set de decizii pe care le avem de luat într-o zi. De multe ori acesta e motivul pentru care ele nici nu au un rezultat foarte bun - nu pentru că nu am vrea să aplicăm ce am învățat, ci pentru că avem deja planificată la limită cantitatea noastră de voință din "găleată".

Scriu articolul ăsta pentru veștile bune: ne putem antrena voința și deci putem să îmbunătățim rezultatele programelor de dezvoltare - fie făcând lucruri care să ne mărească "găleata" (de exemplu meditația care ne antrenează mintea să fie mai bună la auto-control), fie învățând să consumăm mai puțin din "găleata" pe care o avem. Adică: creându-ne obiceiuri - acestea fiind acțiuni automatizate ce ne solicită un efort mental mult mai mic.

Ideal ar fi ca toate programele de dezvoltare să vină la pachet cu un plan de follow-up care să ofere spațiu pentru crearea de obiceiuri: fie prin peer learning, cum povesteam aici, fie printr-o serie de provocări, fie, și mai bine, prin a integra obiceiul respectiv în cultura organizațională. E valabil și dacă vă propuneți să învățați ceva pe cont propriu. În cartea ”The Power of Habit” găsiți multe idei valoroase despre cum se formează un obicei sau cum să transformați unul de care vreți să scăpați.

Până citiți cartea, vă vând un pont: începeți prin a vă propune să faceți zilnic acțiuni care sunt prea mici ca să nu le faceți. Principiul ”tiny habits” (obiceiuri minuscule) sau ”minimum quota” se referă la a face cea mai mică activitate care duce la atingerea obiectivului propus. De exemplu: doar să te încalți cu pantofii de alergat, să faci o genoflexiune pe zi, să deschizi mail-ul/fișierul la care trebuie să lucrezi și să scrii doar prima propoziție, să citești o singură pagină. Încet-încet, natural, vei păși și pe ușă, vei face și a doua genoflexiune, dacă tot ai început îți va fi mai ușor să termini textul și dacă e bună cartea s-ar putea să nu te mai poți opri din citit.

În zilele noastre e tot mai mare presiune pe "găleata" noastră cu voință așa că felul în care reușim să o gestionăm este din ce în ce mai important. La mine ”minimum quota” a funcționat să duc articolul până la capăt, sper să testați și să funcționeze și la voi!