Cum ajuți un copil să își schimbe obiceiurile

Majoritatea dintre noi, indiferent de vârsta pe care o avem, tindem să dezvoltăm un comportament-oglindă. Adică imităm ceea ce vedem la alții, luăm drept model faptele celor din jurul nostru, alături de care am crescut sau petrecem majoritatea timpului. Așa cum totul se învață în viață, de la limbaj până la tabla înmulțirii, așa se întâmplă și cu obiceiurile noastre zilnice. Facem ceva din obișnuință, fără să ne mai gândim dacă ceea ce facem este sau nu potrivit, ori îi afectează sau nu pe cei din jur.

Însă, spre deosebire de copii, sunt momente în care noi, adulții, putem conștientiza că anumite obiceiuri pe care le avem nu sunt cele mai potrivite. Ne lovim de o situație sau citim un studiu și ajungem să înțelegem ce e în neregulă. Copiii nu au mereu această putere de înțelegere pentru că le lipsește experiența de viață.

Aici trebuie să intervii tu, să îl ajuți să înțeleagă de ce face ceea ce face și cum ar putea face mai bine.

Obiceiurile care ne controlează viața

Ai observat că de fiecare dată, la început de an (tot un obicei este și ăsta!), ne-apucăm să facem liste care mai de care mai cuprinzătoare și detaliate, despre cum o să ne schimbăm stilul de viață și o să facem ce am tot amânat până acum? Cum o să renunțăm la obiceiurile vechi pentru a îmbrățișa unele noi, mai bune pentru ceea ce ne dorim să devenim?

Ei bine, experții sunt ceva mai sceptici când vine vorba de schimbare. Charles Duhigg, autorul cărților “The Power of Habit” (“Puterea obiceiului”) și “Smarter Faster Better” (“Mai deștept, mai rapid, mai bun”), susține că, potrivit studiilor, obiceiurile ne controlează viețile într-o măsură mult mai mare decât ne-am fi așteptat: peste 40% din ceea ce facem într-o zi se datorează puterii obișnuinței. Totuși, Duhigg consideră că rezultatul nu trebuie să ne îngrijoreze, dimpotrivă: dacă ne ajutăm copiii să își conștientizeze obiceiurile, aceștia vor găsi mult mai repede modalități prin care să preia controlul asupra propriilor vieți.

Obiceiurile, pe înțelesul tuturor

Chiar și copiii de școlară primară, spune Duhigg în continuare, pot înțelege cele trei părți de bază din care se compune un obicei. Există un punct zero care declanșează obiceiul, urmat de rutina în sine. Toate acestea oferă un soi de recompensă la nivel emoțional.

Așadar, atunci când observi că cel mic execută anumite lucruri în mod automat, e momentul oportun pentru a iniția o conversație. Îl poți face conștient de indiciul care semnalează un obicei, punându-i următoarea întrebare: “Ce crezi că te-a determinat să faci asta?”.

Fă-l să se gândească la partea recompensatorie, întrebându-l: “Ce crezi că o să primești/ți se întâmple făcând asta?”. E vitală înțelegerea recompensei - astfel, atât părinții, cât și copiii se pot gândi și pot descoperi o altă modalitate, mai bună sau mai sănătoasă de a face lucrurile și a-și primi, în același timp, răsplata (de orice fel ar fi ea - emoțională sau materială).

Obiceiurile, explicate pentru copiii de școală primară

La această vârstă, lucrul cel mai important pe care ei trebuie să-l înțeleagă este că, odată formate aceste obiceiuri, este destul de greu să scape de ele. Este mai util, deci, să se gândească la o schimbare treptată, la o îmbunătățire a modului în care făceau până acum lucrurile, decât la o renuțare bruscă și totală a stilului de viață și comportamentului zilnic.

Așadar, dacă până acum se culcau la 10 seara, ar putea începe prin a se culca în fiecare zi cu 5 minute mai devreme.

Obiceiurile, explicate pentru adolescenți

Preadolescenții și adolescenții sunt capabili să înțeleagă mai ușor felul profund în care le sunt afectate viețile de ceea ce Duhigg numește “obiceiuri de gândire”. De exemplu, stresul pe care îl resimt înaintea unei testări poate deveni un obicei mental în urma căruia chiar și copiii bine pregătiți pot avea emoții prea puțin constructive.

Și în acest caz, părinții trebuie să îi determine pe copii să se întrebe ce au de câștigat dacă se stresează și își fac griji inutile? În lipsa acestei conștientizări, copiii s-ar putea gândi, în mod total eronat, că stresul este un indiciu al faptului că s-au pregătit temeinic. Odată ce vor înțelege că nu au niciun motiv de teamă, se vor putea concentra mai bine spre a rezolva problemele din test.

Cum și de ce să corectăm obiceiurile?

Când ne dăm voie să ne bucurăm de lucrurile care ne fac plăcere, fie că suntem părinți, fie că suntem copii, ne va fi mult mai la îndemână să ne schimbăm obiceiurile - pentru că vom avea o motivație solidă: aceea că, procedând astfel, viața noastră se va îmbunătăți pe termen lung.

Dacă ne formăm obiceiul de a uda florile zilnic, ne vom bucura de culoare și parfum. Dacă ne vom trezi cu o oră mai devreme, vom avea câteva momente doar pentru noi. Dacă ne vom spăla temeinic pe dinți, nu vom mai merge la dentist. Și dacă vom învăța mai bine pentru test, vom deveni proprietarii unei vieți independente.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.