1. Aspecte esențiale la angajare
Munca poate fi prestată pentru și sub autoritatea unui angajator doar în baza unui contract individual de muncă încheiat în scris, potrivit Codului muncii, acesta fiind pe durată determinată sau nedeterminată.
Elementele principale ale contractului trebuie transmise Inspecției Muncii, cu ajutorul Registrului general de evidență a salariaților, înainte de începerea activității, iar noul salariat trebuie să primeasă un exemplar al documentului înainte de prima zi de lucru.
Încadrarea în muncă este condiționată, în mod expres, de existența unui certificat medical din care să reiasă că viitorul salariat poate presta activitatea pentru care este angajat. Angajatorul poate verifica în avans aptitudinile profesionale și personale ale persoanei pe care vrea s-o încadreze în muncă, însă acest lucru se poate face și ulterior, în cadrul perioadei de probă.
În orice caz, antreprenorii trebuie să știe că sunt obligați prin lege să acorde la angajare cel puțin salariul minim brut pe țară. În momentul de față, salariul minim brut este de 1.450 de lei, iar cel puțin până la finele anului 2017 nu se anunță vreo majorare.
Un ghid complet al angajării în 2017 poate fi găsit aici.
2. Câți oameni îți trebuie ca să pui o afacere pe picioare
Atunci când este vorba de demararea unei afaceri în baza unei finanțări nerambursabile obținute de la stat, antreprenorii trebuie să știe că, în esență, este nevoie de doar doi oameni: managerul de proiect și responsabilul financiar. Însă asta doar dacă proiectul este implementat pe termen scurt sau dacă firma are resurse mai puține.
Managerul de proiect se ocupă, în principal, cu coordonarea adecvată a activităților afacerii în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Referitor la responsabilul financiar, acesta urmărește, în esență, folosirea eficientă a resurselor financare pe care le are societatea pentru implementarea unui proiect, tot în vederea atingerii obiectivelor stabilite.
Totuși, echipa ideală a unui proiect poate include mai multe persoane. Mai exact, în afară de managerul de proiect și responsabilul financiar, este vorba de responsabilul tehnic, responsabilul juridic, responsabilul cu achizițiile publice și secretarul, iar anumite servicii pot fi externalizate.
Angajările se pot face fie pe durată determinată, fie pe durată nedeterminată, iar norma de lucru poate fi întreagă (opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână) sau parțială (șase ore pe zi, patru ore pe zi, două ore pe zi etc.). În orice caz, bine de știut este că angajarea anumitor categorii de persoane poate aduce firmei bani sau scutiri de impozit, așa cum am scris aici, însă există și unele interdicții.
Informații pe larg despre echipa ideală necesară unei afaceri finanțate cu fonduri nerambursabile sunt aici.
3. Obligații de care nu scapă niciun angajator
În desfășurarea activității sale, angajatorul are o serie întreagă de obligații de îndeplinit. Dacă unele trebuie făcute, de principiu, doar la înființarea firmei, altele trebuie îndeplinite periodic.
În prima categorie putem să includem, de exemplu, întocmirea regulamentului intern, obligație ce trebuie îndeplinită în maximum 60 de zile de la dobândirea personalității juridice. De asemenea, este vorba și de registrul unic de control, ce trebuie achiziționat în cel mult 30 de zile de la data înregistrării unei firme și ce trebuie prezentat la orice control al autorităților.
În a doua categorie putem vorbi despre folosirea Registrului de evidență a salariaților, printre altele. Registrul este necesar pentru a informa Inspecția Muncii despre diverse aspecte legate de raporturile de muncă dintre angajator și salariații săi, cum ar fi încheierea de noi contracte individuale de muncă sau de acte adiționale la acestea. Tot aici mai încadrăm și întocmirea de dosare personale pentru angajații noi sau depunerea lunară a formularului fiscal 112 (pentru raportarea contribuțiilor sociale obligatorii).
Poți citi aici despre regulamentul intern, aici despre registrul unic de control, iar aici despre registrul salariaților.
4. Angajatorii trebuie să achite lunar taxe pe salarii
În fiecare lună, angajatorii trebuie să achite statului, potrivit Codului fiscal, un impozit de 16% pe veniturile obținute de salariați și contribuții sociale obligatorii pentru aceștia. Declararea acestor taxe se face, cu ajutorul formularului fiscal 112, până la data de 25 a fiecărei luni.
Contribuțiile sociale obligatorii sunt, în prezent, în număr de șase, iar acestea asigură angajaților mai multe drepturi. Astfel, vorbim de contribuția la sănătate (cotă: 10,7%), pentru obținerea calității de asigurat în sistemul sanitar autohton și accesul la pachetul de bază de servicii medicale, de contribuția pentru concedii medicale (de exemplu, concediul de maternitate / cotă: 0,85%) și de contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale (reabilitare medicală, recuperarea capacității de muncă, pritre altele / cotă: între 0,15% și 0,85%).
Apoi avem contribuția la pensii (cotă: 26,3%, 31,3% sau 36,3%), ce permite solicitarea unei pensii la îndeplinirea condițiilor de pensionare, contribuția la șomaj (cotă: 1%), ce permite obținerea unor ajutoare în cazul pierderii locului de muncă, și contribuția pentru creanțe salariale (cotă: 0,25%), pentru situația în care angajatorii intră în insolvență și au datorii către salariați.
Informații pe larg despre toate cele șase contribuții sociale obligatorii pot fi găsite aici.
5. Timpul liber al salariaților tăi
Orice viitor angajator trebuie să știe că legislația în vigoare îl obligă să acorde salariaților săi mai multe tipuri de concedii, dintre care cel mai cunoscut și cel mai întâlnit este concediul anual de odihnă de minimum 20 de zile lucrătoare.
Apoi, mai trecem pe listă concediul de maternitate de 126 de zile, ce se acordă înainte și după ce nasc salariatele, concediul paternal de cinci zile și concediul pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani. Totodată, un alt tip de concediu cerut destul de des în practică mai este cel pentru incapacitate de muncă (ori pentru boli obișnuite și accidente suferite în timpul liber, ori pentru boli profesionale și accidente de muncă).
Totodată, orice angajator este obligat să acorde constant timp liber de la o zi la alta sau de la o săptămână la alta. Astfel, este vorba de pauza zilnică de masă și de repausul zilnic de 12 ore consecutive, dar și de cele 48 de ore de repaus săptămânal (de obicei în weekend). În plus, trebuie amintite și zilele nelucrătoare de sărbătoare legală, în număr de 14 în prezent. De principiu, munca suplimentară trebuie recompensată.
Informații suplimentare despre concediile ce pot fi acordate salariaților sunt aici și aici.
Comentarii articol (4)