În prezent, o persoană nu poate cere un ordin de protecție împotriva fostului soț decât dacă aceștia încă mai trăiesc împreună, potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. CCR a considerat însă că cerința conviețuirii celor doi este neconstituțională, întrucât este contrară unui act normativ internațional la care România este parte, potrivit Deciziei CCR nr. 264/2017, apărută în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017. De duminică, fragmentul din text declarat neconstituțional își pierde efectele și nu mai face parte din textul de lege analizat de CCR.
Curtea s-a raportat la Convenția din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, act normativ pe care România l-a ratificat și pe care e obligată să-l respecte. În Convenție se prevede că violența domestică "înseamnă toate acţiunile de violenţă (...) care se produc în mediul familial sau domestic ori între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima", potrivit unui comunicat emis de CCR la data pronunțării deciziei amintite.
În Legea nr. 217/2003, este asimilat membrului de familie și fostul soț, dar numai în măsura în care încă mai locuiește împreună cu celălalt. Dacă o persoană este agresată de fostul soț nu poate obține, așadar, un ordin de protecție împotriva acestuia, dacă ei nu mai locuiesc efectiv împreună. Tocmai de aceea, CCR consideră că această cerință referitoare la conviețuirea împreună a foștilor soți (pentru a se putea emite un ordin de protecție) trebuie să dispară din textul de lege.
"Prin urmare, condiția conviețuirii impusă de prevederile art.5 lit.c) din Legea nr. 217/2003 persoanelor care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, pentru a se putea emite un ordin de protecție, constituie o neconcordanţă, în accepţiunea art. 20 alin. (2) din Constituţie, între legea internă şi un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situaţie în care textul constituţional consacră prioritatea reglementării internaţionale", spun judecătorii constituționali.
În plus, CCR consideră că cerința conviețuirii este nerezonabilă, întrucât se refuză emiterea unui ordin de protecție, deși judecătorii observă că e vorba de acte de violență care pun în pericol viața și sănătatea cuiva.
Pe scurt, ordinul de protecție poate fi obținut de victima violențelor în familie pentru a cere autorităților să dispună, cu titlu provizoriu, anumite interdicții sau obligații pentru cel care o agresează. De pildă, prin ordinul de protecție se poate scoate afară din locuința victimei agresorul soț sau tată, indiferent că acesta e proprietarul casei. Agresorul ar mai putea fi obligat să meargă în anumite locuri, acasă la victimă sau chiar să îi fie interzis să o sune ori să o contacteze în vreun fel.
Notă: Decizia Curții este definitivă și obligatorie pentru toată lumea, odată ce este publicată în Monitorul Oficial. De la acest moment, prevederea declarată neconstituțională ("în cazul în care convieţuiesc") este suspendată, iar în termen de 45 de zile, Parlamentul sau Executivul pot să aducă modificări textului de lege. La expirarea acestui termen și în lipsa modificărilor, prevederea își pierde complet efectele juridice, însă nu va fi afectat tot textul de lege, ci doar sintagma declarată neconstituțională.
Comentarii articol (1)