1. Achiziția unei francize
Achiziționarea unei francize reprezintă una dintre modalitățile de a debuta în afaceri și de a beneficia practic instantaneu de forța comercială a unui brand cunoscut. Cel mai important avantaj oferit de aderarea la un sistem de franciză este, de departe, diminuarea riscului de eșec pe care o afacere ce funcționează de ani (sau zeci de ani) îl poate garanta.
Achiziționarea unei francize reprezintă o modalitate de a crea o întreprindere și constituie o înțelegere între două părți, conform căreia una dintre acestea (francizatul) dobândește dreptul de a conduce o întreprindere ca proprietar, însă i se cere să acționeze potrivit unor metode și condiții impuse de cealaltă parte (francizorul).
O franciză îți aduce instant notorietate
Notorietatea mărcii comerciale este un alt avantaj oferit de achiziția unei francize. Dar pe lângă diminuarea riscurilor de eșec și notorietate, există o serie de alte avantaje:
- accesul garantat la know how, francizatul primind o afacere la cheie;
- accesul la beneficiile oferite de apartenența la un grup important în relația cu furnizorii;
- dobândirea instantanee unei notorietăți altfel imposibil de atins într-un termen scurt sau mediu;
- creșterea gradului de satisfacție a clienților fidelizați care își vor regăsi brandul preferat în mai multe locații din oraș, în drum spre birou, în apropierea locuinței, în centrul comercial preferat, etc;
- reclama este făcută la nivelul grupului, în mod unitar pentru rețeaua mamă, dar și pentru toți francizații.
De ce ar ceda francizorul o parte din afacere?
În primul rând, nu trebuie privită ca o cedare a afacerii sale. Francizorul gândește dezvoltarea business-ului în termeni pragmatici și va trebui să facă față unor provocări:
- până la ce nivel poate controla toată afacerea, se poate implica în toate deciziile administrative, poate negocia toate contractele și poate interacționa cu toți angajații?
- de ce resurse financiare va avea nevoie pentru a acapara rapid o cotă de piață importantă?
În momentul în care brandul capătă o notorietate puternică, iar cererea pe piață depășește capacitatea firmei de a o satisface rapid, francizorul va identifica posibilitatea dezvoltării afacerii sale, oferind unui francizat posibilitatea de a-și deschide un magazin sub același nume. În această situație, dezvoltarea afacerii se va realiza mai ieftin. În schimbul avantajelor amintite anterior, francizorul îi va impune următoarele condiții:
- o taxă de acces în rețea, plătită la momentul începerii colaborării;
- plăți periodice, de multe ori exprimate ca o cotă - parte din cifra de afaceri înregistrată, alteori ca o sumă fixă lunară, trimestrială, sau anuală;
- să dovedească forța financiară de a demara afacerea, respectând standardele impus de francizor referitoare la suprafața spațiului, numărul de angajați, pregătirea acestora, vadul comercial asigurat, dotarea tehnică a spațiului, etc;
- să păstreze rețeaua de furnizori ai francizatului;
- să păstreze elementele de identitate vizuală, precum logo, marcă comercială, slogan, aceeași combinație de culori folosite în materialele de promovare;
- să asigure pregătirea personalului la standardele de calitate impuse de francizor.
Contractul de franciză nu poate și nu trebuie interpretat doar prin sfera avantajelor oferite de forța comercială superioară a francizorului. De asemenea, acest contract prezintă o serie de dezavantaje pentru francizat:
- pierderea independenței absolute față de francizor, atribuțiile francizatului reducându-se la un rol de administrator al afacerii;
- piedici în calea unor strategii de dezvoltare sau promovare a afacerii.
Notă: Iată câteva francize cunoscute din România: McDonald’s, KFC, Fornetti, Pizza Hut, Burger King, InterContinental Hotels Group, Lavazza, Julius Meinl. Însă și afacerile autohtone folosesc această modalitate de dezvoltare. Nu doar mărcile străine au cunoscut o dezvoltare puternică în România, același lucru fiind obținut și de afacerile autohtone precum: Gogoașa Înfuriată, Elvila, Jolidon, Musette, Tina R, Rompetrol, Ana Pan, Mobexpert.
2. Demararea unei afaceri proprii
În situația în care va debuta în afaceri prin înscrierea unei afaceri proprii, antreprenorul va trebui să-și planifice pașii necesari pe cont propriu, fără a primi o rețea comercială la cheie din partea unui om de afaceri cu experiență. De aceea, această variantă, deși mai ieftină, va fi întotdeauna mai riscantă. În această situație, antreprenorul va trebui să se confrunte cu o serie de provocări:
- să garanteze calitatea serviciilor sau a produselor sale. Spre comparație cu achiziționarea unei francize, demararea unei afaceri proprii nu se va afla sub umbrela unui brand ce și-a dovedit viabilitatea în timp;
- creșterea în preferințele consumatorilor, care să identifice și să agreeze noua marcă comercială în detrimentul altora;
- câștigarea unei cote de piață într-un ritm rapid;
- identificarea celor mai potrivite canale de comunicare cu clienții vor necesita timp, efort și investiții financiare;
- investiții în atragerea, instruirea și păstrarea pe termen mediu și lung a personalului;
- crearea unei culturi organizaționale în rândul angajaților.
Totuși, înființarea unei afaceri proprii are și o serie de avantaje clare:
- păstrarea independeței totale;
- alegerea furnizorilor și posibilitatea de renegociere a contractelor și, evident, de reziliere a acestora;
- alegerea formelor de publicitate dorite.
În această situație, ritmul de creștere al afacerii este, în mod evident, mult mai lent, întrucât depășirea provocărilor amintite în secțiunea de mai sus necesită timp. Satisfacțiile obținute din succesul pe cont propriu vor fi, cu siguranță, mai mari.
Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă derulată de avocatnet.ro pentru sprijinirea antreprenorilor care intenționează să lanseze sau să conducă o afacere. Toate materialele din serie pot fi citite aici.
Comentarii articol (0)