CJUE: Pot prestatorii de servicii din profesiile reglementate să își facă reclamă în mediul online?

Articol scris de Tudor Stanciu, co-inițiator Digital2Law, avocat specializat în lucrul cu companiile de tehnologie

Profesiile liberale nu pot fi împiedicate în mod absolut, prin acte normative, să-și facă publicitate

Chiar dacă majoritatea profesiilor liberale trebuie exercitate luând în considerare anumite cerințe privind respectarea secretului profesional ori demnitatea profesiei, aceste cerințe nu pot duce la interzicerea totală a oricărei forme de promovare comercială a activității unui liber-profesionist.

Decizia a fost luată în 4 mai 2017 de către CJUE ca urmare a unei sesizări a Tribunalului de Primă Instanță de Limbă Neerlandeză din Bruxelles (Belgia). În cauza supusă judecății instanței belgiene, medicul stomatolog Luc Vanderborght a fost pus sub acuzare în cadrul unei proceduri penale, pentru încălcarea prevederilor legale naționale ce interziceau, printre altele, orice fel de publicitate în legătură cu prestarea de tratamente stomatologice. Medicul își făcuse reclamă prin mai multe metode, inclusiv prin realizarea unui site web ce informa pe pacienții acestuia cu privire la tratamentele medicale pe care medicul le realiza.

Tribunalul belgian a sistat procedura penală, adresând instanței europene o serie de întrebări pentru a verifica în ce măsură legislația europeană relevantă (Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale și Directiva 2000/31 privind comerțul electronic) permite existența unei legislații națională care să restrângă dreptul anumitor profesioniști de a face reclamă profesiei lor.

În decizia sa, CJUE a apreciat că legislația europeană nu se opune unor acte normative naționale care ar putea interzice, în mod absolut, publicitatea referitoare la prestarea de servicii stomatologice, în măsura în care interdicția are ca scop protecția sănătății publice și a demnității profesiei. Totuși, legislația europeană prevede principiul potrivit căruia un stat membru trebuie să permită utilizarea comunicărilor comerciale de către membrii unei profesii reglementate. Astfel, membrii acestor profesii pot utiliza astfel de comunicări dacă respectă normele profesiei pe care o reprezintă - cum ar fi independența, demnitatea și onoarea profesiei ori secretul profesional și loialitatea față de clienți sau alți membri ai profesiei (Cauza C-339/15, Procedura penală împotriva lui Luc Vanderborght).

În practică: Raționamentul de mai sus ar putea fi extins către orice alte profesii liberale - avocați, medici, arhitecți - unde organele profesiei au reglementat, prin acte cu putere normativă, restricții excesive privind publicitatea comercială pe care membrii acestora trebuie să le respecte.

Venmo își poate folosi marca comercială pe teritoriul UE

Produsul prin care mai multe persoane pot contribui la plata unei sume de bani (pentru achiziția unui bun, pentru achitarea notei de plată la un restaurant etc.) a reușit, după aproape 4 ani de zile, să încheie cu succes un litigiu prin care a solicitat instanțelor europene anularea mărcii VENMO înregistrate anterior de o altă entitate.

În fapt, PayPal (compania care deține în prezent drepturile asupra produsului Venmo) a contestat înregistrarea mărcii europene VENMO de către o companie care comercializa un produs denumit Ven (o monedă digitală cu o componentă socială), pârât în speța de față, argumentând că înregistrarea acesteia fusese făcută cu rea-credință. Anterior, compania ce deținea produsul Ven înregistrase marca VEN pe teritoriul Statelor Unite ale Americii și numele de domeniu “venmoney.net”, și intrase în legătură cu Venmo Inc. (compania care deținea inițial drepturile asupra produsului Venmo) pentru a negocia o potențială limitare a utilizării produsului Venmo, în baza unui contract de licență între pârât și Venmo Inc. Totuși, în paralel cu aceste discuții, pârâta a depus spre înregistrare - înregistrare depusă cu succes - marca europeană VENMO.

În fața CJUE au fost analizate hotărârile contradictorii luate anterior de diferite organisme ale Oficiului European de Proprietate Intelectuală în speță. Curtea a apreciat că, deși, în privința mărcilor europene este aplicabil principiul “first to file” (respectiv prima persoană care înregistrează ca marcă un semn neprotejat anterior la nivelul Uniunii Europene, are drepturi exclusive asupra mărcii rezultante), o marcă înregistrată cu rea-credință poate fi anulată. Reaua-credință în materia mărcilor nu este definită de legislația europeană, dar existența acesteia poate fi probată de către reclamant luând în calcul comportamentul deponentului considerat de rea-credință - în ce măsură acesta știa de existența unui terț care folosește un semn similar sau identic, în legătură cu produse sau servicii similare sau identice; dacă deponentul intenționează ca, prin înregistrarea mărcii, să împiedice pe terț să folosească acel semn; protecția juridică de care se bucură fiecare dintre cele două semne. Cu cât un semn anterior a fost utilizat într-o anumită industrie pentru o perioadă mai lungă de timp anterior depunerii cererii de înregistrare, cu atât există o probabilitate mai mare ca deponentul să fie de rea-credință, neputând afirma că nu cunoștea acel semn anterior.

În situația de față, pârâtul a dorit să înregistreze semnul VENMO în contextul în care acesta nu fusese folosit anterior de către acesta în activitatea sa – pârâtul utilizase doar marca VEN, semnul VEN MONEY și numele de domeniu venmoney.net. În plus, faptul că pârâtul a procedat la înregistrarea mărcii VENMO în timpul negocierilor cu Venmo Inc. denotă faptul că pârâtul știa de existența produsului Venmo și a denumirii acestuia. În fine, lipsa accesului la produsul Venmo pe piața Uniunii Europene nu este relevant în măsura în care, prin înregistrarea cu rea-credință făcută de pârâtă, un potențial acces pe această piață ar fi fost împiedicat. (Cauza T-132/16, PayPal Inc. v. Oficiul pentru Proprietate Intelectuală al Uniunii Europene, intervenient: Hub Culture Ltd).

În practică: Mărcile înregistrate în mod distructiv, chiar dacă nu încalcă drepturile anterioare de proprietate industrială ale unor terți, pot fi anulate în măsura în care nu sunt înregistrate pentru a proteja niște drepturi privind o activitate comercială, ci doar pentru a împiedica un terț să folosească un semn distinctiv. Este indicat ca orice persoană interesată să înregistreze o marcă să verifice cu un consultant specializat, motivele pentru care dorește o astfel de înregistrare, pentru a nu consuma resurse semnificative în mod inutil.