Fondurile nerambursabile: Mitul banilor gratuiți sau cum poți da faliment, având așteptări prea mari

Primul mit ce însoțește accesarea fondurilor nerambursabile este acela că banii europeni ar reprezenta bani gratuiți. Acest lucru este fals, întrucât fondurile europene sunt alocate țărilor membre din contribuția statelor la bugetul Uniunii Europene, respectiv din banii tuturor cetățenilor, deci și din contribuția românilor. 

Pe de altă parte, chiar și atunci când procentul ajutorului nerambursabil este 100% din valoarea proiectului, banii europeni nu sunt bani gratuiți. În primul rând, ajutorul financiar nu este 100% din valoarea totală a proiectului, ci doar din valoarea eligibilă a acestuia. Acest lucru înseamnă că orice cheltuială neeligibilă va fi suportată integral de către beneficiar din fonduri proprii. Iar cheltuielile neeligibile pot fi destul de însemnate.

Principalele cheltuieli neeligibile pe care antreprenorul trebuie să le susțină din fonduri proprii chiar și atunci când proiectul este finanțat 100% sunt:

• achiziția unor echipamente la mâna a doua (second – hand);
• dobânzi bancare;
• taxe și impozite;
• sumele ce depășesc anumite praguri valorice, cele mai frecvente situații fiind întâlnite în cazul serviciilor de consultanță pentru scrierea și implementarea proiectelor.

În plus, ajutorul nerambursabil este acordat pentru a deconta total sau (de cele mai multe ori) parțial o investiție. În cazul proiectelor generatoare de venituri, fondurile europene nu pot fi folosite aproape niciodată pentru susținerea activității curente, ci doar pentru realizarea investiției inițiale.

Antreprenorii se lovesc, în primul rând, de o concurență uriașă

Mitul accesării unor bani gratuiți este atât de mare, încât fiecare sesiune de depunere a proiectelor atrage o concurență uriașă. De exemplu, în cadrul ultimei sesiuni deschise în cadrul Prgoramului Național de Dezvoltare Rurală, submăsura 6.2 destinată înființării unor afaceri non-agricole în spațiul rural au fost depuse peste 3.000 de proiecte în doar cinci zile, deși bugetul disponibil era suficient pentru finanțarea doar a aproximativ 350 de proiecte.

Prima cheltuială pe care solicitanții de finanțare nerambursabilă sunt nevoiți să o facă este plata serviciilor de consultanță, iar acestea pot ajunge, în unele cazuri, la valori destul de ridicate. Chiar dacă finanțarea este câștigată, serviciile de consultanță nu sunt întotdeauna decontate în întregime, ca urmare a faptuliu că beneficiarii sunt nevoiți, în necunoștință de cauză, să accepte onorarii supra-dimensionate.

Pe de altă parte, o problemă suplimentară ce apare în cazul în care finanțarea nu este câștigată o reprezintă chiar firma nou înființată special pentru depunerea proiectului. Aceasta va trebui radiată sau antreprenorul trebuie să îi găsească o altă întrebuințare: începerea activității descrise în planul de afaceri printr-o investiție proprie. Din practică, s-a observat că extrem de puține societăți implementează cu fonduri proprii un proiect ce a pierdut o finanțare nerambursabilă.

Depunerea unui proiect pentru solicitarea unei finanțări nerambusabile este condiționată de respectarea anumitor condiții de eligibilitate, care pot atrage creșteri ale costurilor totale suportate de către antreprenori, detaliate în cele ce urmează.

• atunci când doar anumite zone sunt eligibile, antreprenorii deschid societăți comerciale noi în spațiul rural sau urban, pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate;
• dacă nivelul studiilor reprezintă un criteriu de departajare în cadrul procesului de evaluare a proiectelor, cu două luni înainte de depunerea cererilor de finanțare antreprenorii se vor înscrie la cursuri de formare profesională. De asemenea, nimănui nu îi pasă de eficiența acestor studii, ci doar de obținerea certificatuliu de absolvire.

Crearea locurilor de muncă în cadrul proiectelor poate fi o capcană

Din dorința de a primi fonduri europene nerambursabile, mulți antreprenori își asumă diverse obligații suplimentare pentru o perioadă de până la cinci ani de zile după ce implementarea proiectului este finalizată.

Spre exemplu, cel mai important criteriu de selecție vizează crearea de noi locuri de muncă ca urmare a implementării proiectului. Tentația este mare, întrucât renunțarea la acest criteriu înseamnă, de cele mai multe ori, pierderea finanțării.

Nu întotdeauna salariile personalului nou angajat sunt eligibile în cadrul priectelor finanțate din fonduri nerambusabile, în schimb antreprenorii sunt obligați să mențină toate locurile de muncă nou create pentru o perioadă de până la cinci ani de zile.

Crearea unui singur loc de muncă pentru salariul minim pe economie presupune plata la stat a unor contribuții în sumă totală de 714 lei pe lună sau 8.568 de lei pe an. Crearea a mai multor locuri de muncă și menținerea lor pentru o perioadă de timp de până la cinci ani de zile poate însemna plata către stat a unor sume considerabile.

Evident, crearea de noi locuri de muncă, atunci când activitatea economică le justifică este un demers lăudabil. În schimb, asumarea acestei obligații doar pentru obținerea finanțării poate împinge o societate comercială în imposibilitate de plată și faliment. Evident, ca o consecință a nerespectării contractului de finanțare, societatea va trebui să restituie în întregime întregul ajutor financiar încasat.

Creditele bancare determină alte cheltuieli neeligibile

După aprobarea proiectului, antreprenorul va avea nevoie de bani pentru demararea investiției, întrucât cele mai multe programe de finanțare decontează cheltuielile efectuate de către beneficiari din fonduri proprii. Astfel, imediat după primirea decizilor de finanțare sau semnarea contractelor de finanțare, cei mai mulți antreprenori, în lipsa unor resurse financiare consistente, se vor adresa băncilor pentru obținerea unui credit punte în vederea efectuării plăților în cadrul proiectului.

De multe ori, băncile vor solicita în completarea contractului de finanțare unele garanții suplimentare, astfel că antreprenorii sunt nevoiți să solicite sprijinul Fondurilor Naționale de Garantare a Creditelor. În schimbul unui comision de până la 3% din valoarea împrumutului, aceste fonduri acordă garanțiile necesare obținerii creditelor bancare.

Astfel, pe lângă dobânda bancară aferentă creditului contractat, antreprenori vor plăti și comisioanele de garantare ale acestor fonduri, cheltuieli ce nu sunt întotdeauna eligibile.

În cadrul unui proiect, nu poți achiziționa doar ceea ce vrei

Una dintre marile probleme semnalate de către beneficiari este cea a birocrației determiante de procedurile de lucru cerute de finanțator. Evident, accesarea și utilizarea banilor publici atrage obligația respectării unor condiții stricte în ceea ce privește respectarea procedurilor de achiziție.

Un antreprenor nu va putea cumpăra orice bunuri dorește pentru implementarea proiectului său, ci doar bunuri noi, furnizate de către ofertanții declarați câștigători în cadrul unor proceduri de achiziție publice.

În primul rând, antreprenorul va trebui să contracteze serviciile unei firme de consultanță care să îi elaboreze un caiet de sarcini, să stabilească datele de desfășurare ale procedurii de acihziție și să îi acorde asistență pentru selectarea ofertantului câștigător. Aceste servicii sunt de obicei incluse în contractul de consultanță, însă nu de puține ori beneficiarii sunt nevoiți să plătească suplimentar acest serviciu.

După semnarea contractului de finanțare, beneficiarii sunt nevoiți să depună periodic rapoarte de progres privind stadiul implementării și evoluția proiectului de la data ultimei raportări efectuate.

În plus, beneficiarul este obligat să accepte controalele finanțatorului atunci când acesta consideră că se impun verificări suplimentare, iar în perioada de monitorizare există cel puțin o vizită în teren a unei echipe de verificare.

Printre condițiile pe care beneficiarii sunt obligați să le respecte în perioada de monitorizare a proiectului se mai regăsesc:

• imposibilitatea schimbării locului de implementare a proiectului, fără acordul finanțatorului, chiar dacă, spre exemplu, acest lucru ar fi perfect justificat din punct de vedere al eficienței economice;
• asigurarea în favoarea finanțatorului a tuturor bunurilor achiziționate prin proiect, aceste cheltuieli fiind, de asemenea, neeligibile;
• imposibilitatea vânzării utilajelor achiziționate din fonduri nerambusabile, nici măcar în situația în care societatea dorește înlocuirea acestuia cu unul cu performanțe superioare. Într-o astfel de situație, societatea ar putea fi nevoită să utilizeze două echipamente, deși doar unul i-ar fi suficient.

Fondurile nerambursabile nu reprezintă un sprijin financiar lipsit de costuri pentru beneficiari, nici măcar atunci când ajutorul financiar este de 100% din valoarea proiectului.

Toate obligațiile asumate vor trebui respectate o perioadă îndelungată de timp, iar orice greșeală făcută în perioada de monitorizare ar putea duce la rambursarea integrală a ajutorului neramursabil încasat. De aceea, accesarea fondurilor nerambursabile trebuie să fie un proces conștient, pe deplin asumat și tratat cu maximă de seriozitate.