Tinerii în vârstă de cel puțin 16 ani vor putea să lucreze pe perioade de cel mult șase luni în cadrul unor programe de internship plătite, la firme sau la autorități/ instituții publice, potrivit Legii privind internshipul nr. 176/2018, în vigoare din 18 august.
Legea va introduce astfel în domeniul raporturilor de muncă contractul de internship, prin intermediul căruia o persoană fizică (intern) se pregătește profesional și lucrează la o firmă sau la instituție/ autoritate publică (organizație gazdă), în schimbul unei indemnizații lunare de internship de cel puțin 50% din salariul minim brut (reamintim că, în 2018, salariul minim e de 1.900 de lei), proporțional cu numărul de ore de activitate desfășurată.
Notă: Cu încuviințarea părinților/reprezentanților legali, chiar și tinerii de 15 ani vor putea să fie interni.
Actul definește programul de internship ca "activitatea specifică desfășurată de intern pe o perioadă de timp limitată în cadrul unei organizații gazdă care are ca scop aprofundarea cunoștințelor teoretice, îmbunătățirea aptitudinilor practice și/sau dobândirea de noi abilități sau competențe".
În programul de internship, aceștia ar dobândi nu doar cunoștințe teoretice și practice, experiență profesională, dar vor fi inclusiv plătiți pentru asta. Spre deosebire de stagiile obișnuite de practică, care de cele mai multe ori nu se desfășoară pe hârtie, internshipul presupune un angajament serios atât din partea internului, cât și din partea organizației gazdă.
În perioada de internship, tânărul intern va trebui să-și îndeplinească îndatoririle scrise în contract, putând să lucreze maximum 40 de ore pe săptămână, nefiind permisă efectuarea de ore suplimentare. Acesta își va desfășura activitatea sub observația unui îndrumător, care va fi unul dintre angajații special desemnați ai firmei sau instituției respective.
În mod evident, contractele de internship nu vor putea fi folosite pentru a trece peste regulile din Codul muncii referitoare la raporturile de muncă, fiind considerate nule absolut în caz contrar.
Important! Perioada în care se face internshipul va fi considerată vechime în muncă (și, după caz, în specialitate).
Contractul, durata și obligațiile părților
Un astfel de contract nu se va putea încheia decât pe o perioadă maximă de 720 de ore șase luni consecutive nici nu se va putea prelungi ulterior. Practic, dacă un intern va lucra șase ore pe zi, să zicem, va putea lucru cel mult 120 de zile lucrătoare, deci maximum șase luni.
Același intern va putea face mai multe stagii de internship la aceeași organizație gazdă, dar numai dacă e vorba de programe de internship diferite, iar durata cumulată a acestora nu va putea depăși șase luni.
Dacă angajatorul va dori să lucreze în continuare cu internul, acesta va trebui să-i facă un contract de muncă. Iar dacă încheie cu acesta un contract în următoarele 60 de zile de la momentul când a expirat contractul de internship, firma va putea cere de la stat o primă de aproximativ 1.000 de euro pentru internul angajat.
Contractul se va încheia în mod obligatoriu în formă scrisă, iar un model de astfel de contract va fi aprobat printr-un ordin de ministru în viitorul apropiat, fiind pus acum în dezbatere publică.
Raportul de internship va putea înceta și de comun acord, nu doar la terminarea perioadei pentru care a fost făcut, dar și în alte situații: când organizația gazdă și-a încetat activitatea, prin reziliere (dacă una dintre părți nu depune eforturile necesare pentru desfășurarea contractului), prin încheierea unui contract de muncă între aceleași părți, dar și prin denunțare unilaterală (în situații justificate), cu o notificare prealabilă de minimum 15 zile.
"Drepturile și obligațiile părților cu privire la efectuarea programului de internship se stabilesc prin contractul de internship, în condițiile legii și se completează, după caz, cu prevederile regulamentelor interne", scrie în lege.
De pildă, internul va avea dreptul să-și desfășoare activitățile convenite, să fie îndrumat și ajutat, să beneficieze de materiale și de informații care să-l ajute în pregătirea teoretică și practică. Evident, acesta va avea dreptul să fie plătit lunar, așa cum s-a convenit prin contract.
Dacă internul se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, atunci contractul se va suspenda, iar durata cât este suspendat nu va fi luată în calcul la stagiul total.
La finalul internshipului, internul va fi obligatoriu evaluat de către îndrumătorul său. Practic, firma pentru care a făcut acel stagiu va fi obligată să-l treacă prin procedura de evaluare și să-i facă un raport în care să includă: ce aptitudini a dobândit, cum s-a comportat, unde s-ar situa cunoștințele și competențele sale teoretice în domeniul respectiv, dacă au fost atinse obiectivele de performanță și alte concluzii.
În baza acestui raport de evaluare, organizația gazdă va fi obligată să-i dea internului un certificat de internship în termen de cinci zile de la comunicarea referatului. În certificat va trebui să fie trecute: perioada de internship, activitățile desfășurate și calificativul obținut la evaluare de către intern.