Când accesezi fonduri europene, un necaz nu vine niciodată singur

Riscul de faliment este cel mai grav lucru care se poate întâmpla unei afaceri? Cei care accesează fonduri nerambursabile ar spune că nu.

Bucuria câștigării unei finanțări nerambursabile este înlocuită de teama de a da greș după semnarea contractului de finanțare.

Obligațiile finanțatorului într-un contract de finanțare nu sunt, nici pe departe similare cu cele asumate de către beneficiarul investiției.

Spre exemplu, un antreprenor de bună credință va începe implementarea proiectului așa cum și-a stabilit în planul de afaceri:

• va căuta oferte pentru bunurile de care are nevoie;
• va contracta credite bancare și va plăti rate și dobânzi;
• va crea locuri de muncă și își va plăti la timp angajații;
• va demara activitatea și va aștepta decontarea sumelor investite în afacere, în limita cheltuielilor eligibile aprobate.

Afacerea este demarată, iar antreprenorul și-a respectat, până în acest moment, obligațiile care îi revin. Ceea ce lipsește este ca și finanțatorul să respecte prevederile contractului și să ramburseze cheltuielile efectuate.

Deși contractul de finanțare prevede sumele și termenele precise la care ajutorul nerambursabil trebuie să fie achitat, nerespectarea acestor clauze nu atrage niciun fel de compensații pentru problemele cauzate antreprenorului și afacerii sale.

Spre exemplu, în cazul programului Start-up Nation, eventuala semnare a contractului de finanțare implică faptul că accepți că în caz de neplată, nimeni nu e vinovat. Mai precis, iată ce prevede contractul de finanțare la capitolul VI – Răspunderea contractuală, articolul 12: “În cazul în care prin bugetul de stat nu se acoperă sumele necesare finanţării proiectului, administratorul este exonerat de orice răspundere.”

Teoretic, acest lucru se poate întâmpla. De altfel, s-a și întâmplat în anul 2013, în cazul unei scheme de minimis rămasă fără fondurile necesare rambursării banilor care li se cuveneau beneficiarilor. Situația s-a remediat atunci când, după multe luni de întârziere, plățile au fost efectuate.

În practică, decizia de a pregăti un proiect pentru o finanțare nerambursabilă este diferită de cea de a începe o activitate pe cont propriu.

Dacă în cazul unui proiect cu bani proprii ne întindem atât cât ne este plapuma și acceptăm mici concesii pentru a ne încadra în buget, în cazul unei finanțări nerambursabile nu avem această posibilitate:

• toate achizițiile trebuie să fie noi, iar bunurile second-hand nu sunt acceptate;
• trebuie să creem locuri de muncă cu normă întreagă, iar munca parțială nu este acceptată, chiar dacă volumul de muncă ar justifica și această măsură;
• trebuie să respectăm o birocrație pe care nimeni nu ne-ar putea-o impune dacă am face o investiție cu banii noștri.

Atunci când totul este finalizat și ceri decontarea cheltuielilor efectuate, finanțatorul se poate afla într-o imposibilitate de a face plăți, în lipsa fondurilor necesare. În continuare, pentru a avea dreptul de a primi cândva, în viitor, acești bani, beneficiarul trebuie să păstreze investiția realizată și locurile de muncă în limitele contractului de finanțare semnat.

Faptul că nu ai bani să-ți plătești angajații nu este o scuză, din punctul de vedere al finanțatorului. Reducerea locurilor de muncă l-ar îndreptăți pe finanțator să invoce nerespectarea obligațiilor asumate, iar decontarea cheltuielilor nu s-ar mai produce niciodată.

Situația cea mai dificilă este aceea în care deja ai primit o parte a ajutorului financiar nerambusabil și aștepți să încasezi și tranșele finale.

Menținerea activității în speranța încasării ajutorului nerambursabil te poate îngropa mai rău în datorii, iar falimentul firmei declanșează mecanismul de recuperare al banilor deja încasați de tine.

Dacă finanțatorul nu poate fi tras la răspundere pentru întârzierea plăților, lucrurile nu sunt deloc similare atunci când tu întâmpini probleme:  finanțatorul va solicita rambursarea ajutorului acordat, dar și plata dobânzilor aferente.

De aceea, decizia de a atrage fonduri nerambursabile trebuie să țină cont și de riscurile asumate, nu doar de mirajul încasării unor bani gratuiți.