Opinie: Sunt finanțările publice acordate ONG-urilor ajutoare de minimis?

Sunt cazuri în care autoritățile naționale pretind solicitanților de finanțare să precizeze dacă au beneficiat de ajutoare de minimis care să depășească suma de 200.000 de euro în ultimele trei exerciții financiare. Un exemplu poate fi oferit de cerința impusă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sau de Centrul Național al Cinematografiei, care impun solicitanților de finanțare să declare că nu au primit ajutor de minimis în condițiile anterior menționate. Exemple aici sau aici la capitolul aferent submăsurii 6.4.

Această cerință este justificată prin prisma obligațiilor asumate de România în materie de concurență a întreprinderilor naționale, dar este în mod greșit implementată din moment ce noțiunea de ajutor de minimis nu este definită în instrucțiunile puse la dispoziția solicitanților. Pentru a înțelege această noțiune, vom porni de la prevederile art. 107 - 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care stabilește interdicția acordării de ajutor de stat, prin acesta înțelegându-se orice finanțare acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat. De la această interdicție generală sunt prevăzute și o serie de excepții prin care sunt permise finanțări din resurse publice, printre acestea numărându-se și ajutoarele de minimis.

Ajutorul de minimis reprezintă o finanțare din partea statului limitată la 200.000 de euro, limită impusă de Regulamentul Comisiei Europene nr. 1407/2013, care stabilește liniile generale de acordare a acestui tip de finanțare. Tot regulamentul menționat stabilește că limita plafonului de 200.000 de euro se aplică doar finanțărilor acordate întreprinderilor. Peste acest plafon, statele care acordă acest ajutor trebuie să înștiințeze Comisia Europeană care va analiza compatibilitatea acestui plafon cu reglementările în materia ajutorului de stat.

Fiind un exemplu de lege clară și previzibilă spre care probabil că aspiră și legiuitorul român, regulamentul invocat anterior definește noțiunea de întreprindere ca fiind orice entitate care desfăşoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic şi de modul în care este finanţată, făcându-se trimitere la autoritatea de lucru interpretat a deciziei Curții Europene de Justiție din Cauza C-222/04, Ministero dell’Economia e delle Finanze/Cassa di Risparmio di Firenze SpA și alții. În decizia menționată, s-a statuat că orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o anumită piață este o activitate economică.

Astfel, ca o concluzie preliminară, ajutorul de minimis constă în ajutor financiar acordat entităților care desfășoară activitate economică, considerate așadar întreprinderi indiferent de modul în care sunt organizate.

Dacă în cazul societăților comerciale este cât se poate de clar că desfășoară activitate economică, acesta fiind de altfel scopul primordial al oricărei societăți comerciale, nu aceeași concluzie poate fi trasată cu privire la ONG-uri. Conform Legii nr. 26/2000, asociațiile și fundațiile (numite în mod generic ONG-uri) se constituie în scopul desfăşurării unei activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul personal nepatrimonial al membrilor fondatori.

Astfel, deși înființarea unui ONG nu exclude exercitarea de activitate economică, întrucât, ca regulă generală, acesta se finanțează din donații și sponsorizări, există și cazuri în care se desfășoară în paralel și activități lucrative pentru a-și putea susține activitatea. Consider că activitățile prestate în scop de profit pot și trebuie să fie încadrate în noțiunea de activitate economică. Fiind o noțiune foarte generală și cuprinzătoare, activitatea economică va putea include orice livrare de bunuri, prestare de servicii sau alte operațiuni asimilate acestora efectuate de un ONG cu caracter continuu și contra unui preț. Spre exemplu, legiuitorul român a stabilit prin art. 269 din Codul fiscal că activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole si activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Astfel, și ONG-urile pot fi considerate întreprinderi, însă doar dacă desfășoară o activitate economică, acestea fiind în opinia mea o excepție de la regula generală că ONG-urile desfășoară doar activități de interes general finanțate din contribuții și donații din partea membrilor și simpatizanților.

Revenind la întrebarea din titlu, consider că finanțările acordate ONG-urilor pot fi considerate ajutoare de minimis doar dacă ONG-urile desfășoară sau au desfășurat activitate economică. Doar astfel de entități pot beneficia de ajutor public în limita plafonului de 200.000 de euro calculat pentru ultimele trei exerciții financiare.

Este așadar greșită excluderea de plano de la finanțarea din fonduri publice a unor ONG-uri care, deși au beneficiat de sponsorizări, donații sau alte finanțări publice, nu pot fi considerate ca beneficiind de ajutoare de minimis întrucât nu desfășoară activitate economică în sensul Regulamentului nr. 1407/2013.