Scutirea de impozit a profitului reinvestit: Reguli de impozitare

Cu toate că prevederile Codului fiscal valabile până la sfârșitul anului 2016 prevedeau aplicarea acestei facilităţi fiscale numai pentru activele produse şi/sau achiziţionate și puse în funcțiune până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv, prin modificările aduse Codului fiscal de Ordonanţa de urgenţă nr. 84/2016 (în vigoare de la 1 ianuarie 2017) procesul investiţional a fost și mai mult impulsionat.

Astfel, modificările privind scutirea de impozit a profitului reinvestit, în vigoare de la 1 ianuarie 2017, au vizat atât extinderea facilităţii privind profitul reinvestit şi asupra dreptului de utilizare a programelor informatice, cât şi introducerea aplicării nelimitate în timp a acesteia.

Totuși, la momentul aplicării scutirii de impozit a profitului reinvestit, societăţile trebuie să acorde o atenţie sporită condiţiilor prevăzute de lege pentru a beneficia de această facilitate fiscală, întrucât o aplicare eronată poate conduce la anularea acesteia, ceea ce poate genera un impozit pe profit suplimentar, precum şi dobânzi şi penalități de întârziere.

Prevederi legale

Art. 22, alin. (1) din Codul fiscal în vigoare la acest moment defineşte categoriile de active pentru care societățile pot aplica scutirea de impozit a profitului reinvestit precum urmează: "(...) echipamente tehnologice, calculatoare electronice și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și de facturare, (...) programe informatice, precum și (...) dreptul de utilizare a programelor informatice, produse și/sau achiziționate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, și puse în funcțiune, folosite în scopul desfășurării activității economice (...). Activele corporale (...) prevăzute în subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului".

Etapele pe care o societate trebuie să le parcurgă pentru a calcula impozitul pe profitul reinvestit scutit, în vederea aplicării facilității fiscale, sunt următoarele:

1. Se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului în care sunt puse în funcţiune mijloacele fixe (conform regulilor fiscale);

2. Se calculează impozitul pe profit aferent profitului reinvestit (respectiv, profitul contabil brut, determinat ca profit contabil la care se adaugă cheltuiala cu impozitul pe profit) - în această etapă trebuie analizat dacă profitul contabil brut aferent perioadei de la începutul anului până la trimestrul punerii în funcţiune a activelor acoperă investiţia realizată. Astfel se identifică două scenarii:

a) atunci când profitul contabil brut acoperă investiţia - impozitul pe profit scutit se calculează ca 16% x valoarea investiţiei;

b) atunci când profitul contabil brut nu acoperă investiţia - impozitul pe profit scutit se calculează ca 16% x profitul contabil brut;

3. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutire de impozit pe profit reinvestit, se repartizează la sfârşitul exerciţiului financiar, cu prioritate în rezerve, astfel:

a) repartizare către rezerva legală - dacă există obligaţia constituirii acesteia potrivit legii. În situaţia în care ulterior repartizării către rezerva legală suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutire nu este utlizată integral, excedentul se repartizează către alte rezerve;

b) repartizare către alte rezerve - nivelul rezervei este calculat ca suma profitului investit (respectiv, valoarea investiţiei sau suma profitului contabil brut, după caz, aşa cum este detaliat la punctul 2) din care se scade valoarea repartizată către rezerva legală (dacă este cazul).

4. În final, în declaraţia 101 se declară suma impozitului pe profit reinvestit scutit.

Cu toate acestea însă, atragem atenţia asupra faptului că legislaţia fiscală prevede şi unele aspecte care trebuie luate în considerare în funcţie de situaţia specifică a unei societăţi.

Aspecte practice

În practică, aplicarea facilităţii privind scutirea de impozit a profitului reinvestit poate ridica anumite dificultăţi, având în vedere că societăţile trebuie să respecte o serie de condiţii prevăzute în mod specific de legislaţie.

Prezentăm în cele ce urmează unele aspecte ce trebuie avute în vedere pentru aplicarea facilităţii:

• o primă condiţie pentru aplicarea acestei facilităţi fiscale este punerea în funcţiune a activelor şi utilizarea acestora în vederea desfăşurării activităţii economice, simpla achiziţie nefiind suficientă pentru a beneficia de scutirea de impozit a profitului reinvestit;
• scutirea de impozit a profitului investit în achiziționarea dreptului de utilizare a programelor informatice se aplică numai pentru cele achiziționate și utilizate începând cu data de 1 ianuarie 2017;
• scutirea de impozit pe profitul reinvestit se acordă numai pentru activele considerate noi, respectiv care nu au fost niciodată utilizate înaintea punerii în funcţiune (echipamentele second-hand nu intră sub incidenţa scutirii profitului reinvestit);
• scutirea de impozit pe profitul reinvestit se acordă în limita impozitului pe profit datorat în trimestrul/anul respectiv;
• dacă în trimestrele anterioare ale anului au mai fost efectuate alte investiţii, din profitul contabil brut cumulat de la începutul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat facilitatea;
• dacă se beneficiază de această facilitate fiscală, societatea nu poate opta pentru metoda de amortizare accelerată pentru activele care sunt subiectul impozitului pe profitul reinvestit scutit. Societățile ar trebuie sa analizeze ce implicații sunt în cazul în care aplică metoda de amortizare accelerată pentru imobilizările corporale înainte de aplicarea facilității fiscale;
• activele care sunt subiectul scutirii impozitului pe profitul reinvestit, trebuie păstrate în patrimoniul societăţii cel puţin jumătate din perioada legală de utilizare, dar nu mai mult de cinci ani (exceptând situaţiile prevăzute de lege, precum transferul în cadrul unor operaţiuni de reorganizare, înstrăinare în procedura de faliment sau cazuri demonstrate de distrugere, pierdere, furt sau defectate şi înlocuite) - în caz contrar, societatea va recalcula impozitul pe profit şi va depune o declaraţie de impozit pe profit rectificativă (de asemenea, pentru aceste sume va datora inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere);
• reglementările fiscale nu prevăd obligația de a deține o hotărâre specială a conducerii societăţii, decizie a administratorului sau hotărâre AGA etc. pentru a accesa facilitatea fiscală.

În concluzie, este necesar ca la momentul la care societatea decide aplicarea facilităţii privind scutirea impozitului pe profitul reinvestit să verifice cu atenţie dacă îndeplineşte condiţiile legale, astfel încât să se elimine riscul de a aplica un tratament eronat, care ar putea conduce la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar, precum și dobânzi şi penalităţi de întârziere.