Și românii care au lucrat în străinătate în ultimii trei ani pot beneficia, mai nou, de prima de instalare prevăzută în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, potrivit ultimelor modificări aduse acestui act prin Legea nr. 172/2017.
"Prima de instalare se acordă și persoanelor de cetățenie română care și-au exercitat dreptul la liberă circulație a lucrătorilor în spațiul Uniunii Europene și Spațiul Economic European pe o perioadă de cel puțin 36 de luni", scrie în Legea șomajului acum. Practic, prin asta, statul încearcă să stimuleze întoarcerea lucrătorilor români din străinătate.
Totuși, e important ca ei să se încadreze în muncă în localitatea de domiciliu/reședință sau în localitățile învecinate acesteia, iar localitatea respectivă să se afle în una dintre zonele prevăzute în Planul național de mobilitate. Altfel, ei nu pot obține prima de instalare. Localitățile din acest plan se regăsesc în Hotărârea Guvernului nr. 903/2016 și pot fi consultate foarte ușor aici.
Ce presupune această primă de instalare, potrivit Legii nr. 76/2002? Prima de instalare se poate acorda șomerilor care se angajează pentru cel puţin 12 luni, la o distanţă mai mare de 50 km faţă de localitatea de domiciliu sau de reşedinţă, iar cuantumul primei e diferit, după cum urmează:
- 12.500 de lei, pentru persoana fără loc de muncă ce îşi schimbă domiciliul pentru a se angaja;
- 15.000 de lei, pentru persoana fără loc de muncă ce îşi schimbă domiciliul pentru a se angaja şi care este însoţită şi de membrii familiei.
Documentele necesare pentru obținerea primei sunt:
- o cerere-tip;
- actul de identitate care să ateste domiciliul;
- dovada încadrării în muncă printr-un act eliberat de angajator cu precizarea locului de muncă;
- angajamentul pentru respectarea obligației de a restitui integral sumele primite în situaţia în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă;
- declaraţia pe propria răspundere a angajatorului din care să rezulte că în ultimii doi ani acesta (sau un alt angajator cu care are în comun administratorul sau un asociat) nu a mai fost în raporturi de muncă cu solicitantul;
- declaraţia pe propria răspundere a angajatorului din care să rezulte dacă se va asigura sau nu locuinţă de serviciu;
- declaraţia solicitantului pe propria răspundere din care să rezulte dacă autoritatea publică asigură sau nu locuinţă de serviciu;
- declaraţia pe propria răspundere a absolvenţilor licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie din care să rezulte că, la data solicitării primei nu au promovat concursul naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi în condiţiile legii, după caz;
- declaraţia pe propria răspundere a angajatorului absolvenţilor instituţiilor de învăţământ din care să rezulte că nu are obligaţia, potrivit legii, de a angaja persoana din această categorie, după caz;
- certificatul de căsătorie și, după caz certificatele de naştere ale copiilor în copie certificată pentru conformitate, precum și actele prevăzute de lege în cazul familiilor monoparentale.
Important este și faptul că, de luna trecută, tânărul NEET este definit în mod diferit de Legea șomajului. Acum, prin tănâr NEET se înțelege "persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani și până la împlinirea vârstei de 25 de ani, care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nu participă la activități de formare profesională", potrivit legii. Înainte erau încadrate în această categorie persoanele cu vârsta de cel mult 24 de ani. Angajatorii sunt încurajați să angajeze astfel de tineri, primind pentru asta bani de la stat (mai multe detalii, aici).