Tratamentul fiscal al cheltuielilor cu sponsorizarea sau mecenatul

Prevederi legale

În ceea ce privește impozitul pe profit, conform art. 25, alin. 1) din Codul Fiscal, o cheltuială este considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit, dacă este efectuată în scopul desfășurării activității economice.

În continuare, art. 25, alin. 4), lit. i) precizează că sunt nedeductibile cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat, însă, societățile care efectuează sponsorizări, scad sumele respective din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:

1. valoarea calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri;

2. valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.

Mai mult, sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleași condiții, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

Pentru ca o cheltuială cu sponsorizarea/mecenatul să fie inclus în prevederile amintite mai sus, aceste acțiuni trebuie realizate potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, ce definește termenii de sponsorizare și mecenat după cum urmează:

• „Sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de către una dintre părți, denumită beneficiarul sponsorizării.”
• „Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoană fizica sau juridică, numită mecenă, transferă, fără obligație de contrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfășurarea unor activități în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau științific - cercetare fundamentală și aplicată.”

Aspecte practice

În practică sunt întâlnite situații în care reprezentanții societăților își pun întrebarea daca pot acorda un ajutor social unei persoane fizice. De exemplu, dacă o societate acorda un ajutor social unei persoane fizice (ajutor pentru un tratament medical sau ajutor pentru achiziția unor bunuri materiale de uz casnic), aceasta sumă nu se consideră a fi o acțiune de mecenat, întrucât nu respectă definiția enunțată mai sus (suma nu este folosită de persoana fizică pentru desfășurarea unor activități în domeniile cultural, artistic, medico-sanitar sau științific - cercetare fundamentală și aplicată). Prin urmare, societatea ar trebui să ia în considerare alternativa înregistrării acestei cheltuieli drept donație și deci drept o cheltuială nedeductibilă, și nu va aplica creditul fiscal de sponsorizare.

Există de asemenea situații în care acționarii unor societăți doresc sa acorde un sprijin cu scop medical pentru persoane din sfera familiala a angajaților (soț, soție, copil etc.), pe lângă regimul fiscal explicat mai sus, există și riscul ca, într-o abordare agresivă, în eventualitatea unei inspecții fiscale, organele de control să considere că, în fapt, angajatorul a acordat salariatului un beneficiu de natură salarială care ar impune impozitarea în mod similar salariului.

În concluzie, atunci când o societate înregistrează cheltuieli cu sponsorizarea și/sau mecenatul, trebuie să acorde atenție suplimentară Legii 32/1994 pentru aplicarea creditului fiscal, întrucât există riscul ca un tratament fiscal greșit al acestui tip de cheltuieli să atragă ajustări la nivelul impozitului pe profit al societății, precum și eventuale obligații fiscale accesorii.