Firmele care nu sunt foarte convinse de ideea de a face sponsorizări sau acte de mecenat trebuie să știe că nu vor avea nimic de pierdut din punct de vedere financiar din această schemă: pe de o parte, pentru că acele cheltuieli se scad/deduc din ceea ce ar fi trebuit plătit ca impozit la stat, iar, pe de altă parte, atâta vreme cât sunt îndeplinite condițiile privitoare la sponsorizare/mecenat din legislația aferentă și limitele Codului fiscal, nu va exista riscul ca acele cheltuieli să fie reconsiderate și să se impună plata unor penalități și obligația de a plăti ceva din urmă. Mai scurt: dacă se respectă cu strictețe legislația în materie, nu ar trebui să existe probleme.
Reglementarea sponsorizării și mecenatului se regăsește în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea. Diferențele dintre ce înseamnă o sponsorizare și ce înseamnă un act de mecenat pe care firmele trebuie să le rețină sunt următoarele: la mecenat nu există nicio obligație pentru beneficiar, cum e în cazul sponsorizării; la mecenat, ceea ce se dă se dă fără să se aștepte nimic în schimb, fără ca beneficiarul să trebuiască, de exemplu, să afișeze undeva, public, că a primit un ajutor de la X sau Y; o altă diferență e dată de scopul pentru care se fac actele de mecenat.
Am redat mai jos cele două definiții din legea de mai sus, pentru o comparație mai ușoară:
Sponsorizare | Mecenat |
Un act juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale/ mijloace financiare pentru susținerea unor activități activități fără scop lucrativ desfășurate de către una dintre părți (beneficiarul sponsorizării) |
Un act de liberalitate prin care o persoană fizică/juridică (mecena) transferă, fără obligație de contrapartidă directă/indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfășurarea unor activități în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau științific - cercetare fundamentală și aplicată. |
O altă diferență e dată de forma în care trebuie încheiate cele două tipuri de acte: sponsorizarea poate fi un contract scris făcut între părți, sub semnătură privată (deci nu trebuie mers neapărat la notar), pe când mecenatul e un act pe care mecena trebuie să-l facă neapărat la notar, în formă autentică.
Important! Legea nr. 32/1994 prevede o interdicție la acordarea unor sponsorizări sau la efectuarea de acte de mecenat: nu se pot face din surse obținute de la buget.
De asemenea, de puțin timp, firmele trebuie să aibă grijă și să verifice înainte dacă cei cu care vor să facă contracte de sponsorizare sunt înscriși în registrul special al Fiscului pentru entități fără scop lucrativ sau unități de cult. Dacă nu sunt, atunci cheltuielile nu pot fi deductibile.
Atenție la scopul activității și la beneficiari!
Încălcarea scopului enunțat în lege pentru sponsorizare și pentru mecenat sau a categoriilor de beneficiari poate însemna tragerea la răspundere în eventualitatea unui control fiscal și reîncadrarea acelor cheltuieli.
La sponsorizare, scopul este susținerea unor activități fără scop lucrativ (cum sunt cele desfășurate de asociații și fundații), iar, la mecenat, scopul este susținerea unei activități în domeniul cultural, artistic, medico-sanitar sau științific.
Potrivit legii sus-menționate, beneficiar al sponsorizării poate fi:
- orice persoană juridică fără scop lucrativ, care desfășoară în România sau urmează sa desfășoare o activitate în domeniile: cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific - cercetare fundamentală și aplicată, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecției drepturilor omului, medico-sanitar, de asistența și servicii sociale, de protecția mediului, social și comunitar, de reprezentare a asociațiilor profesionale, precum și de întreținere, restaurare, conservare și punere în valoare a monumentelor istorice;
- instituțiile și autoritățile publice, inclusiv organele de specialitate ale administrației publice, pentru activitățile de mai sus;
- emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum și cărți ori publicații din domeniile definite mai sus;
- orice persoană fizica cu domiciliul în România a cărei activitate în unul dintre domeniile prevăzute la primul punct este recunoscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituție publică ce activează în domeniul pentru care se solicita sponsorizarea.
În schimb, la mecenat, beneficiarul poate fi orice persoană fizica cu domiciliul în România, fără obligativitatea de a fi recunoscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituție publică, care necesita un sprijin în domeniile prevăzute la primul punct din enumerarea de mai sus.
Când vorbim, mai degrabă, de donații
Într-un material publicat la avocatnet.ro de către specialiștii în fiscalitate de la Darian DRS, aceștia atrăgeau atenția asupra unor situații riscante din practică din punct de vedere al tratamentului fiscal aplicat unor acte de sponsorizare/mecenat. De pildă, atunci când se gândesc să dea un ajutor social unui angajat sau sau unei rude a unui angajat, când firma se află evident pe lângă lege în materie de beneficiar și scop al unui act de mecenat. În fapt, uneori, sponsorizarea sau mecenatul sunt mai degrabă încadrabile juridic ca donație și nu sunt deductibile (reglementarea donației se regăsește în Codul civil și este mult mai riguroasă, mai ales că e nevoie de un act autentic întotdeauna când vorbim de sume semnificative de bani).
"Dacă o societate acorda un ajutor social unei persoane fizice (ajutor pentru un tratament medical sau ajutor pentru achiziția unor bunuri materiale de uz casnic), aceasta sumă nu se consideră a fi o acțiune de mecenat, întrucât nu respectă definiția enunțată mai sus (suma nu este folosită de persoana fizică pentru desfășurarea unor activități în domeniile cultural, artistic, medico-sanitar sau științific - cercetare fundamentală și aplicată). Prin urmare, societatea ar trebui să ia în considerare alternativa înregistrării acestei cheltuieli drept donație și deci drept o cheltuială nedeductibilă, și nu va aplica creditul fiscal de sponsorizare.
Există de asemenea situații în care acționarii unor societăți doresc sa acorde un sprijin cu scop medical pentru persoane din sfera familiala a angajaților (soț, soție, copil etc.), pe lângă regimul fiscal explicat mai sus, există și riscul ca, într-o abordare agresivă, în eventualitatea unei inspecții fiscale, organele de control să considere că, în fapt, angajatorul a acordat salariatului un beneficiu de natură salarială care ar impune impozitarea în mod similar salariului", punctează cei de la Darian DRS în acest material.
Și expertul contabil Cristian Rapcencu atrăgea atenția asupra confuziei dintre sponsorizare și donație, într-o conferință de fiscalitate organizată de acesta recent. Nu e nicio problemă de legalitate în a face donații, dar facilitățile fiscale nu sunt acordate pentru acestea, ci pentru sponsorizări și mecenate.
De fapt, în toată discuția, cele mai mari greșeli pornesc de la confundarea scopurilor acestor activități prin care se încearcă sprijinirea sau ajutarea unor domenii, persoane etc., precum și confundarea categoriilor de beneficiari. Dacă se fac controale fiscale extrem de riguroase, organele Fiscului pot să dispună ajustări la nivelul impozitului pe profit/micro și eventuale obligații fiscale accesorii, atrag atenția cei de la Darian DRS.
Comentarii articol (2)