În calitate de concept, controlul constă în verificarea obiectivelor urmărite și constatarea erorilor și abaterilor, lipsurilor, deficiențelor într-un domeniu de activitate.
Apariția statului a fost începutul activității de control, în evolutia sa istorică, controlul și-a îmbunătățit aria de metode, tehnici și scopuri, el s-a impus ca o activitate umană cerută de celelalte activități umane.
Atenție mare: controlul e dirijat și e dirijabil, în scopul de a preveni abaterile, dar și pentru a ținti fenomenele și faptele, precum și persoanele care produc fenomene și fapte.
Controlul fiscal este instrumentul pe care îl au la îndemână puterile publice pentru a supraveghea și determina, prin metode și tehnici specifice, asigurarea constituirii resurselor financiare publice, în speță veniturile fiscale.
Deci, prin controlul fiscal, statul acționează asupra contribuabilului în a-i verifica corectitudinea declarațiilor întocmite de acesta, iar în situația în care au fost declarate incorect/nedeclarate să ia masurile pe care tot statul le-a legiferat; în cazul “evaziunii fiscale” acțiunea împotriva contribuabilului “evazionist” presupune găsirea de dovezi ale existenței evaziunii fiscale.
Sistemele fiscale moderne se bazează în mod esențial pe regimul declarativ. Acesta presupune că toți contribuabilii dau dovadă de sinceritate și de bună credință întocmind declarații corecte și complete, asumându-și întreaga responsibilitate pentru actele întocmite și faptele comise. La rândul său, administrației fiscale îi revine sarcina de a dovedi omisiunile și inexactitățile din documente și să motiveze corecțiile pe care le face.
Există o tendință psihologică a tuturor categoriilor de contribuabili, de a considera că sunt obligați la plata unor impozite mari, comparativ cu veniturile pe care le realizează sau față de alte categorii de contribuabili. Ca urmare, informațiile furnizate de contribuabili trebuie verificate de aparatul fiscal.
Aparatul fiscal dispune de drepturi privind evaluarea, stabilirea și încasarea creanțelor fiscale și de dreptul de a aplica sancțiuni cu caracter pecuniar pentru abaterile de la normele de drept aprobate.
Sunt unele lucruri care fac, în unele situații, ca asupra controlului fiscal să planeze o imagine nu totdeauna favorabilă. El este privit mai degrabă neprietenos, chiar un dușman al contribuabilului. Și aceasta nu doar din cauza faptului perfect adevărat că “nimănui nu-i place controlul”, dar ca urmare a modului de lucru și a unei viziuni nepotrivite în legătură cu rolul pe care controlul fiscal este chemat să și-l asume.
Pentru a putea preveni efectele de cele mai multe ori negative ale unui control fiscal și/sau pentru a le contracara este necesară o analiză și o pregătire permanentă, o gestionare a activității financiar-contabile pentru a răspunde astfel cerințelor controlului în cauză, mai mult chiar, de a identifica și rectifica punctele slabe/nevralgice pe care acest control le are în vedere ca factor de acțiune.
Pentru a ști asta, trebuie să cunoaștem metodele și procedeele de control, obiectivele, natura investigațiilor pe care le gestionează inspectorii și “înarmati” cu ele, putem trece la “contraatac”, adică ne putem pregăti și face față cu succes controlului fiscal.
Manualul de protecție fiscală reprezintă o colecție de informații utile & sfaturi practice pentru afaceri sănătoase oferită de consultanții Nexia CRG.