Sfaturi practice utile firmei tale pentru a aborda corect fiecare etapă a inspecției fiscale

1. Selectarea contribuabililor pentru inspecţie

Fiscul selectează contribuabilii pentru inspecţie fiscală pe baza unei analize de risc, activitate efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua şi de a le gestiona în acest sens.

Trebuie ştiut că analiza de risc este o procedură efectuată intern de autorităţile fiscale, procesul fiind unul netransparent şi nefiind făcut public.

Între factorii de risc care pot genera un risc mare şi iminent pentru începerea unei inspecţii fiscale menționăm neconcordanţele din declaraţia 394 „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, din declaraţia 390 „Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare şi din aplicaţia informatică diagrama C-lynx. Deasemenea, concură la generarea riscului de inspecţie fiscală pierderile înregistrate în mai mulţi ani consecutivi, fluctuaţiile de profit, necorelarea între rezultatele financiare şi taxele plătite.

2. Comunicarea avizului de inspecţie

Aceasta se face cu 30 de zile la marii contribuabili şi cu 15 zile la ceilalţi contribuabili, înaintea începerii inspecţiei fiscale.

Atenţie: se poate solicita amânarea inspecţiei fiscale o singură dată.

3. Începerea inspecţiei şi eventualele întreruperi ale acesteia

Inspecţia nu poate începe mai devreme de data înscrisă pe avizul de inspecţie; inspectorii au obligaţia să consemneze data la care începe inspecţia în registrul unic de control al firmei, deoarece de la aceasta dată se calculează durata inspecţiei fiscale.

4. Solicitarea de explicaţii scrise de la contribuabil, dacă este cazul

Explicaţiile scrise nu se dau pe loc. Există o tendinţă a inspectorilor de a solicita ca aceste explicaţii să se dea pe loc, este necesar însă un timp agreat de părţi pentru a se formula din partea contribuabilului explicaţii scrise corecte şi de natură să nu afecteze sau chiar să prejudicieze desfăşurarea şi rezultatele inspecţiei fiscale.

Deci, pentru a se evita ca unele informaţii „date în grabă” să poata fi folosite de organul fiscal, cu siguranţă, în motivarea unor constatări, solicitaţi un timp rezonabil pentru formularea lor.

5. Prezentarea de către echipa de inspecţie a proiectului de raport

De obicei, contribuabilul are aproximativ 24 de ore pentru a-l citi şi analiza.

Procedura prevede comunicarea unei „înştiinţări pentru discuţia finală” care va avea anexat acest proiect de raport. Este important să nu se omită anexarea acestui proiect de raport pentru a avea posibilitatea de a-l analiza până la discuţia finală şi a „nu merge” la această discuţie fără cunoaşterea prealabilă a constatărilor inspectorilor fiscali. În cazul omisiunii, solicitați-l!

6. Discuţia finală dintre contribuabil şi echipa de inspecţie

7. Prezentarea punctului de vedere în scris de către contribuabil şi/sau a declaraţiei scrise.

Această etapă intervine atunci când există divergenţe în timpul discuţiei finale. În acest caz, punctul de vedere se transmite în cinci zile de la data încheierii inspecţiei fiscale, respectiv de când s-a încheiat discuţia finală şi s-a comunicat proiectul de raport; pentru marii contribuabili în cel mult șapte zile.

8. Emiterea raportului de inspecţie fiscală de către echipa de inspecţie

9. Emiterea deciziei de impunere, a deciziilor de calcul accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere, penalităţi de nedeclarare)

Această etapă apare în cazul stabilirii unor obligaţii fiscale de plată suplimentare.

10. Începerea executării silite sau contestaţia la executare

După notificarea şi comunicarea somaţiei se trece la executarea silită a sumelor înscrise în decizia de impunere şi deciziile de calcul accesorii. Trebuie ştiut că primul pas de făcut împotriva actelor de executare silită este contestaţia la executare.

11. Contestarea deciziei de impunere, a deciziilor de calcul accesorii şi a raportului de inspecţie fiscală

Dacă nu se “soluţionează” divergenţele pe perioada inspecţiei fiscale, şi anume dacă inspectorii fiscali îşi menţin constatările, contrar celor exprimate de contribuabil pe parcursul acesteia, precum şi punctul de vedere, împotriva deciziei de impunere, a deciziilor de calcul accesorii şi a raportului de inspecţie fiscală se va face contestaţie. Această etapă presupune o procedură reglementată şi care va face obiectul prezentării într-un capitol ulterior din Manualul de protecție fiscală.

Manualul de protecție fiscală reprezintă o colecție de informații utile & sfaturi practice pentru afaceri sănătoase oferită de consultanții Nexia CRG.