Cum se face impozitarea veniturilor din drepturile de proprietate intelectuală

Prevederi legale

Impozit pe venit

Regula generală

Conform art. 72 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, platitorii veniturilor au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a plăti impozitul corespunzător sumelor plătite prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite persoanelor fizice.

Impozitul care trebuie astfel reţinut prin plăţi anticipate se stabileşte prin aplicarea cotei de impunere de 10% la venitul brut şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul.

Persoanele fizice au obligaţia depunerii declaraţiei 200 (Declarație privind veniturile realizate din România) până la data de 25 mai a anului următor obţinerii venitului (în vederea stabilirii impozitului final şi regularizării impozitului datorat de aceştia către bugetul de stat).

Opţiune

Potrivit art. 73 din Codul fiscal, persoanele fizice pot opta pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final, exprimându-şi această opţiune de impunere, în scris, în momentul încheierii contractului.

În acest caz, impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursa la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii veniturilor, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut din care se deduce cota forfetară de cheltuieli reprezentând 40% din venitul brut şi contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă, potrivit legii.

Impozitul se calculează şi se reţine la momentul efectuării plăţilor către persoanele fizice şi se virează la bugetul de stat până pe data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

În acest caz, persoanele fizice nu mai au obligaţia depunerii declaraţiei 200, aşa cum am menţionat în situaţia de mai sus cu privire la plăţile anticipate.

De asemenea, art. 71 din Codul fiscal prevede faptul că persoanele fizice care realizează venituri din proprietate intelectuală au posibilitatea sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.

Această opţiune odată exercitată este obligatorie pentru persoanele fizice pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă persoanele fizice nu solicită revenirea la sistemul anterior, prin completarea corespunzătoare a declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit (D220) şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului următor expirării perioadei de 2 ani.

Contributii sociale obligatorii

Pentru venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care impozitul pe venit este cu reţinere la sursă

Contribuţiile sociale obligatorii aferente veniturilor obţinute din drepturi de proprietate intelectuală sunt CAS în cotă de 10,5% şi CASS 5,5%.

Baza de calcul a contribuţiilor sociale obligatorii o reprezintă venitul net obţinut din drepturi de proprietate intelectuală (venit brut - cheltuieli deductibile în cotă forfetară de 40%) şi nu poate fi mai mare decat echivalentul a de cinci ori caştigul salarial mediu brut utilizat pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Pentru venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care venitul net se determină în sistem real

În cazul în care persoanele fizice ar opta pentru determinarea venitului net în sistem real, obligaţia de a declara veniturile obţinute şi de a plăti contribuţiile sociale obligatorii revine în sarcina acestora.

Aspecte practice

În primul rând, la nivelul persoanelor fizice care obţin venituri din proprietate intelectuală apare întrebarea dacă să opteze pentru impozitarea veniturilor prin reţinerea la sursă de către plătitor sau să opteze pentru impozitarea acestora prin determinarea venitului net în sistem real.

De notat faptul că determinarea venitului net în sistem real, impune persoanelor fizice obligaţia de a respecta prevederile art. 68 din Codul fiscal cu privire la impozitarea veniturilor obţinute şi de a ţine o evidenţă contabilă a activităţii lor (completarea registrului de evidenţă fiscală). Din aceste considerente, această opţiune este recomandabil a fi exercitată, de obicei, de persoanele fizice care înregistrează cheltuieli în legatură cu activitatea generatoare de venituri din drepturi de proprietate intelectuală mai mari decât cota de cheltuieli deductibile de 40% din venitul brut prevazută de lege.

Prezentăm în cele ce urmează un exemplu adesea întâlnit în practică cu privire la impozitarea drepturilor de proprietate intelectuală, respectiv cel al artiştilor români.

În ceea ce priveşte impozitarea veniturilor obţinute de artiştii români, aceştia pot opta între stabilirea impozitului pe venit cu reţinere la sursă cu plăţi anticipate sau pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final.

Cea mai utilizată alternativă este cea referitoare la reţinerea impozitului final, iar într-o astfel de situaţie, în primul rând, este necesar ca artistul să îşi exercite în scris opţiunea la momentul încheierii raportului juridic/contractului. În această situaţie, plătitorul de venit va reţine la sursă impozitul prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut din care va deduce cheltuielile în cotă forfetară de 40% și contribuţiile sociale obligatorii.

Separat, recomandarea ar fi ca societăţile să verifice dacă, din perspectivă juridică, se poate aplica plata artiştilor pentru drepturi de autor. În principiu, contractul de drepturi de autor este aplicabil în cazul unor artişti/cântăreţi/muzicieni care vin în cadrul evenimentelor cu compoziţii proprii pentru care deţin drepturi de proprietate intelectuală. În caz contrar, de exemplu, în ipoteza unor artişti/cântăreţi/muzicieni care vin în cadrul evenimentului cu compoziţii ce nu le aparţin, s-ar putea considera că nu este aplicabil un contract pentru drepturi de autor ci un contract de prestări servicii, caz în care nu se impune reţinerea la sursă întrucât obligaţiile fiscale sunt în sarcina artistului.

În concluzie, veniturile din drepturile de proprietate intelectuală se impozitează prin reţinerea la sursă a impozitului şi a contribuţiilor sociale obligatorii de către plătitorul de venit, fie prin sistemul de plăţi anticipate, fie prin sistemul de plată finală a impozitului, exceptând cazul în care persoanele fizice optează pentru determinarea venitului în sistem real, caz în care obligaţiile declarative şi de plată revin în sarcina acestora.