Hărțuirea sexuală la muncă: Orice mijloc de probă poate fi folositor victimei în instanță

Săptămâna trecută am tot vorbit despre faptul că salariații hărțuiți sexual la locul de muncă au posibilitatea de a reclama comportamentele de genul acesta atât la nivel intern, cât și la autorități, inclusiv la organele penale. Dar tăcerea și compromisul nu sunt niciodată o soluție.

Apoi, concedierea celui care a îndrăznit să denunțe faptele respective este interzisă prin legislația în vigoare. Cel concediat are posibilitatea să conteste concedierea în instanță. Dar chiar și dacă nu se ajunge la concediere, vorbim de un comportament pentru care victima are tot dreptul să ceară daune de la hărțuitor.

"Deși practica judiciară este săracă în astfel de spețe, totuși, s-a statuat că hărțuirea sexuală la locul de muncă poate provoca un stres considerabil victimelor, colegilor și familiilor acestora. De cele mai multe ori, victimele nu pot desfășura activitate în mod normal, faptele de hărțuire sexuală generând o serie de afecțiuni traumatice bazate pe stres, pierderea respectului de sine, anxietate, iritabilitate și chiar tulburări de comportament. Față de toate acestea, victimele unor astfel de agresiuni trebuie să știe și faptul că, în măsura în care vor putea proba hărțuirea asupra lor, vor putea solicita în instanță daune morale și materiale", ne-a spus Miruna Stănescu, avocat partener în cadrul SCA Stănescu și Iordache.

Pe lângă alte motive, precum teama de a pierde locul de muncă sau de a suferi alte consecințe, victimele hărțuirii se plâng de faptul că nu au cum dovedi cele întâmplate. Hărțuirea înseamnă fapte și/sau vorbe care se repetă. Azi se întâmplă ceva, mâine altceva, peste două săptămâni aceleași lucru etc. Am ajuns în era în care tehnologia ne ajută foarte mult să ne procurăm mijloace de probă. Asta este esențial!

Avem telefoane care ne ajută să înregistrăm, inclusiv aplicații care înregistrează conversații telefonice în derulare. Avem posibilitatea de a face capturi de ecran, iar mesajele primite nu se șterg decât dacă vrem noi să le ștergem în mod special. Așadar, probele pot fi strânse ușor, ușor, lipsește numai intenția de a face asta.

Iar, în instanță, pentru a dovedi hărțuirea, ne explică Miruna Stănescu, putem veni cu orice probă: "Victimele unor fapte de hărțuire sexuală pot depune în fața instanței orice probe care să susțină reclamațiile lor, cum ar fi: înscrisuri, e-mailuri, sms-uri, înregistrări (audio și/sau video). Totodată, fostul salariat poate propune spre audiere martori care au asistat la faptele de hărțuire sexuală".

Apoi, la nivelul firmei, e important să reclamăm faptele de hărțuire nu doar pentru că vorbim de ceva ce poate fi sancționabil disciplinar, ci și din alt punct de vedere: reclamațiile făcute de salariați se înregistrează și asta poate servi ca o probă în instanță mai apoi.

Dacă salariatului hărțuit i se refuză reclamația pur și simplu și nu i se dă, să zicem, un număr de înregistrare cererii sale, atunci poate să se plângă de acest lucru inclusiv inspectorilor muncii -- pentru că nu i s-a dat posibilitatea să reclame o abatere disciplinară a cuiva din firmă, ceea ce echivalează cu negarea unui drept pe care i-l recunoaște legislația. Dacă se ajunge la concedierea salariatului, măsura e cu atât mai necesară.

"Pentru a putea dovedi mai târziu, dacă este cazul, motivele reale ale concedierii, este necesar ca victima agresiunii să reclame în scris reprezentanților angajatorului faptele de agresiune la care este supusă, punctează avocata.

Ca să rezumăm lucrurile, putem spune că, uneori, agresorii noștri scapă nepedepsiți și ca urmare a faptului că nu luăm măsuri pentru a-i da în vileag.

Notă: Acest material face parte dintr-o campanie informativă cu privire la hărțuirea sexuală la locul de muncă. Celelalte materiale din serie pot fi citite aici.