Hărțuită și concediată: Ce poate face salariata în fața unor astfel de abuzuri

Mai mult sau mai puțin cunoscută, o prevedere din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați prevede o interdicție clară: angajatorul nu are voie să modifice raportul de muncă al unui salariat ori să-l concedieze dacă acesta face o reclamație cu privire la o faptă de discriminare, așa cum este văzută hărțuirea sexuală în conformitate cu aceeași lege. Pentru încălcarea acestei interdicții, angajatorul ar putea fi amendat de Inspecția Muncii cu o sumă între 3.000 și 100.000 de lei, potrivit legii.

O concediere discriminatorie este însă și cea motivată de faptul că salariata a refuzat avansurile făcute de șeful ei, să zicem. Deși, evident, în foaia de concediere nu se va scrie niciodată motivul real al ruperii contractului de muncă.

"Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate", scrie în Codul penal la infracțiunea de hărțuire sexuală, însă repere cu privire la hărțuire găsim și în Legea nr. 202/2002.

În unele cazuri, salariata hărțuită alege să-și dea singură demisia, nemaiputând face față stresului și presiunii emoționale. Alteori, când refuză propunerile sau când alege să nu tacă și să reclame, la nivel intern și/sau la organele penale sau alte autorități, salariata e "recompensată" cu o decizie de concediere. Ce mai poate face într-o astfel de situație?

Am stat de vorbă pe acest subiect cu Miruna Stănescu, avocat partener în cadrul SCA Stănescu și Iordache, și am tras următoarea concluzie: avem șanse să facem angajatorul să răspundă legal pentru astfel de derapaje, dar trebuie să vrem asta. Nimic nu se rezolvă dacă ignorăm problema, ne împăcăm cu faptul concedierii și trecem mai departe.

"Încurajez toți salariații sau salariatele care sunt concediați ca urmare a reclamării unor fapte de hărțuire sexuală să întreprindă toate demersurile legale pe care le au la îndemână. Astfel, încă dinainte de a se ajunge la concediere, salariatul agresat se poate adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul Legii nr. 202/2002. Trebuie menționat faptul că această instituție este poate, cea mai activă instituție din acest punct de vedere și care soluționează în mod favorabil plângerile salariaților în proporție de peste 70%", ne spune avocata.

Să nu fim sceptici când vine vorba de instanța de judecată

Salariata concediată după hărțuirea sexuală are deschisă calea către instanța de judecată, unde poate să conteste decizia și chiar să obțină reintegrarea pe post. Desigur, asta presupune un avocat. Dar să nu scăpăm din vedere că, în astfel de cazuri, avem posibilitatea să cerem despăgubiri în bani în urma celor suferite.

"Deși practica judiciară este saracă în astfel de spețe, totuși, s-a statuat că hărțuirea sexuală la locul de muncă poate provoca un stres considerabil victimelor, colegilor și familiilor acestora. De cele mai multe ori, victimele nu pot desfășura activitate în mod normal, faptele de hărțuire sexuală generând o serie de afecțiuni traumatice bazate pe stres, pierderea respectului de sine, anxietate, iritabilitate și chiar tulburări de comportament. Față de toate acestea, victimele unor astfel de agresiuni trebuie să știe și faptul că, în măsura în care vor putea proba hărțuirea asupra lor, vor putea solicita în instanță daune morale și materiale", subliniază avocata.

Miruna Stănescu ne îndeamnă să scăpăm de îndoieli cu privire la recurgerea la instanța de judecată. Este o soluție prevăzută de lege, nu neapărat cea mai ușoară, dar cea mai sigură. Iar aici nu vorbim de plângerea la organele de poliție, ci de acțiunea "în civil", unde mergem să contestăm concedierea nelegală și, eventual, să cerem și despăgubiri. Desigur, dacă o astfel de plângere este făcută, nu încurcă cu nimic faptul că mergem să contestăm decizia de concediere. Reamintim totuși, cu această ocazie, că plângerea pe care o facem la organele penale pentru hărțuirea sexuală nu se poate face decât într-un termen de câteva luni.

"Instanța de judecată este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia fiecărui tip de concediere în parte. Astfel, deși se va încerca o concediere «mascată» care va avea la origini cu totul alte motive decât cele invocate în cuprinsul deciziei de concediere, victimele agresiunii trebuie să știe că instanța de judecată efectuează o analiză atentă și suficient de profundă, astfel încât să afle care au fost motivele reale care au determinat concedierea", adaugă avocata.

Sarcina probei revine angajatorului în litigiile de muncă

Ca regulă generală, în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului. Asta înseamnă că salariatul concediat nu trebuie să dovedească el însuși că i-a fost rupt contractul cu încălcarea legii, ci angajatorul trebuie să dovedească faptul că nu a fost așa.

"Deși în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, victimele unor fapte de hărțuire sexuală pot depune în fața instanței orice probe, cum ar fi: înscrisuri, e-mailuri, sms-uri, înregistrări (audio, video), care să susțină reclamațiile lor. Totodată, fostul salariat poate propune spre audiere martori care au asistat la faptele de hărțuire sexuală", indică Miruna Stănescu.

Ceea ce subliniază avocata este, desigur, un lucru cunoscut de toți: cu cât ai mai multe probe sau cu cât sunt mai clare, cu atât mai bine pentru susținerile pe care le faci. În condițiile în care, în prezent, tehnologia ne permite destul de multe, ne putem imagina că nu este atât de complicat să înregistrăm o conversație, să salvăm conținutul unor mesaje, e-mailuri ș.a.m.d. Probele respective pot ajuta persoana concediată să obțină despăgubiri și să-i formeze judecătorului o imagine mai clară cu privire la cele prin care a trecut la locul de muncă.

"Nu în ultimul rând, deosebit de important este modul în care victimele agresiunii reclamă, anterior concedierii, faptele de hărțuire. Pentru a putea dovedi mai târziu, dacă este cazul, motivele reale ale concedierii, este necesar ca victima agresiunii să reclame în scris reprezentanților angajatorului faptele de agresiune la care este supusă", mai punctează Miruna Stănescu pe acest subiect.
 

Notă: Acest material face parte dintr-o campanie informativă cu privire la hărțuirea sexuală la locul de muncă. Celelalte materiale din serie pot fi citite aici.