PREZENTAREA SITUATIEI
CUM AM PREGATIT APARAREA PENTRU INSTANTA B-)
Concedierea unui salariat pe motiv ca acesta “a indraznit” sa actioneze in instanta angajatorul, (in conditiile in care acesta se afla deja in litigii aflate pe rolul unei instante), fara a exista un motiv real, intemeiat si fara legatura cu cauza, constituie DISCRIMINARE, si se sanctioneaza ca atare de lege.
Conform Cap. II, art. 13 alin 1 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati in domeniul muncii, reactualizata :
Art. 13 (1) Constituie DISCRIMINARE si ESTE INTERZISA modificarea unilaterală de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevăzute la art. 43 alin. (2), la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi chiar şi după ce sentinţa judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza.
(In acest caz s-a efectuat o a doua concediere disciplinara pe motiv de “absente
nemotivate” in conditiile in care nu era vorba de fapte cu vinovatie, salariatul fiind in
imposibilitatea de a anunta unitatea ca nu poate veni la serviciu sau de a depune cerere
de concediu odihna sau fara plata din cauza unor cauze abuzive ale regulamentului de
ordine interioara. A efectuat totusi aceste demersuri dar nu i-au fost luate in
considerare. Anterior a mai fost o concediere disciplinara ilegala atacata de salariat la
instanta si castigat procesul si reincadrarea)
Conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 202/2002
“ (1) Angajaţii au dreptul ca, în cazul în care se considera discriminati pe baza criteriului de sex, sa formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau impotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi sa solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de munca”.
In acest sens, s-a depus pe e-mail in atentia conducatorului unitatii un RAPORT
PENTRU HARTUIRE PSIHICA LA LOCUL DE MUNCA, IAR ULTERIOR NUMEROASE
RAPOARTE, dar situatia nu s-a rezolvat, ba mai mult, a continuat….
“(2) În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât sa sesizeze instituţia competenta, cat şi sa introducă cerere către instanta judecătorească competenta în a carei circumscriptie teritorială isi are domiciliul sau resedinta, respectiv la secţia/completul pentru conflicte de munca şi drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanta de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei.”
Pentru ca la nivel intern s-a incercat solutionarea pe cale amiabila a situatiei dar nu
s-a reusit, s-au intreprins mai multe demersuri legale in acest sens,( inspectia
muncii, centrul de mobbing) si deasemenea s-a depus si o plangere la instanta de
judecata competenta, respectiv Tribunalul Bucuresti..
Mai invederez faptul ca in conformitate cu prevederile :
art. 7 alin (3), din aceeasi lege, “Prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor, funcţionari publici şi personal contractual, din sectorul public şi privat, inclusiv din instituţiile publice.
Art. 11 alin (2) litera (a) din aceeasi lege, “ Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept HARTUIRE sau hartuire sexuală, având ca scop sau efect de a crea la locul de munca o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;
=//=
Ideea că ai putea să-ţi dai în judecată firma la care lucrezi şi totuşi, să nu-ţi pierzi rapid serviciul pare utopică în România.
Curtea de Casaţie din Franţa a decis recent intr-o cauza, că introducerea unei acțiuni în instanță împotriva angajatorului nu poate reprezenta un motiv de concediere. Luând o astfel de măsură, angajatorul se face vinovat de discriminare.
În situația în care o companie decide să concedieze un salariat pe această bază, concedierea este nulă şi neavenită, cu condiţia ca firma să nu aibă un motiv real şi serios de concediere, ci să fie doar o măsură arbitrară luată de către angajator.
A acţiona pe cineva în instanţă este un drept fundamental al persoanei
şi nu poate fi sancţionat de compania angajatoare",
Potrivit specialiştilor, exercitarea unui drept recunoscut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi interpretată niciodată ca o abatere disciplinară şi sancţionată.
Judecătorii Curții de Casație au constatat in acea cauza că, demiterea angajatului a fost lipsită de o cauză reală şi serioasă. Curtea a reținut că motivul real de concediere rezida în notificarea hotărârii Tribunalului Muncii, care s-a pronunțat în mod favorabil salariatului.
Acesta este dealtfel si situatia salariatului despre care vorbesc acum….
La data de 30.07.2012 s-a primit la unitate citatie pentru procesul de hartuire psihica si tot la aceeasi data s-a emis si dispozitia prin care s-a dispus concedierea disciplinara….
E corecta si legala concedierea ? Nu s-a respectat nici procedura de cercetare disciplinara in acest caz....
Am facut apararea bine ? Ce ziceti domnilor avocati ? :D
@ Valeriu ,
1. Mai multe litigii :
a) contestatii decizii de sanctionare disciplinara emise abuziv, si fara respectarea procedurii de cercetare disciplinara sau cele ale codului muncii, pentru "abateri disciplinare" inchipuite, fabricate....
b) contestare decizie sanctionare disciplinara cu retinere din salariu pe trei luni, tot abuziv
c) proces pt nerespectarea primei sentinte judecatoresti ( deschis pt daune morale si penalizari de intarziere in neexecutarea sentintei)....
d) proces pt hartuire psihica la locul de munca
e) proces pt contestarea regulamentului de ordine interioara care contine clauze abuzive si contrare codului muncii
f) va urma cel pt contestarea deciziei de concediere ilegala ( a doua )
Art e la fel ca prima oara : 61 lit a :D
Normal ca nu l-a concediat invocand acest motiv, ci inventand unul....
@ elis
Nu eu am spus asta...ci dl. av. Gilca - specializat in dr muncii si hartuire psihica la locul de munca
In alta ordine de idei, consider ca daca suntem tara membra a UE atunci cand in tara noastra nu avem baza legala pt ceva, se poate aplica baza legala UE.
Ce spui ?