Administrația fiscală a unei țări membre a Uniunii Europene (UE) este îndreptățită să ceară o garanție în bani la înregistrarea în scopuri de TVA a unei firme, conform hotărârii CJUE în cauza C‑534/16. Totuși, acest lucru nu este posibil în orice situație, ci doar atunci când administratorul companiei a mai avut această funcție la o firmă cu datorii fiscale.
Mai exact, judecătorii au apreciat că prevederile legislației UE „nu se opun ca, la înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a unei persoane impozabile al cărei administrator a fost anterior administratorul sau asociatul unei alte persoane juridice care nu și‑a respectat obligațiile în materie fiscală, administrația fiscală să îi impună acestei persoane impozabile constituirea unei garanții”.
Evident, în decizie este subliniat că garanția cerută de Fisc trebuie să fie proporțională cu riscul de neconformare fiscală. Cu alte cuvinte, garanția nu poate fi atât de mare încât să împiedice compania să funcționeze efectiv.
În egală măsură, o garanție în bani se mai poate cere unei firme, pentru obținerea codului de TVA, și dacă aceasta are legături cu o societate cu datorii fiscale.
„Principiul egalității de tratament trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca administrația fiscală să impună unei noi persoane impozabile, la înregistrarea sa în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, să constituie, în considerarea legăturilor sale cu o altă persoană juridică ce are restanțe la plata impozitelor, o asemenea garanție”, se mai arată în decizia CJUE.
Hotărârea Curții Europene vine într-o cauză în care s-a contestat faptul că legislația slovacă impune, la obținerea codului de TVA, plata unei garanții între 1.000 și 500.000 de euro pentru companiile care au legături cu alte firme cu datorii fiscale. Măsura este gândită de legiuitorul slovac pentru a preveni frauda și evaziunea fiscală.
Atenție! Hotărârile date de CJUE sunt obligatorii pentru instanțele tuturor statelor membre UE care se pot confrunta cu situațiile vizate de acestea, deci și pentru România.