În anumite situații, am putea spune că o reglementare națională prin care se instituie nu doar onorarii minimale pentru avocați, dar și o sancțiune disciplinară pentru cei care convin altfel cu clienții lor și prin care nu se dă posibilitatea rambursării sub forma cheltuielilor de judecată a sumelor care reprezintă onorarii sub limitele minime legale este problematică din perspectiva concurenței pe o piață liberă. Concluzia aparține judecătorilor de la CJUE și se regăsește într-o decizie recentă a Curții, unde a fost analizat un ansamblu de prevederi legale ale vecinilor noștri bulgari.
Pe scurt, în legea privind baroul din Bulgaria există prevederi care trimit foarte clar la onorariile minimale și la obligația de a le respecta. Ca și la noi, există un organism (Consiliul Superior al Baroului) care cărmuiește tot ceea ce ține de profesia de avocat și care este abilitat prin lege să stabilească onorariile respective.
Pe lângă asta, e scris în legea respectivă că avocatul care convine cu clientul, în alte situații decât cele excepționale prevăzute de lege, onorarii sub cele minimale va fi sancționat disciplinar. Aceleași dispoziții sunt reluate și în regulamentului Consiliului Superior al Baroului privitor la onorariile minimale.
Apoi, în Codul de procedură civilă din Bulgaria scrie că nu se pot rambursa cheltuielile de judecată atunci când e vorba de onorarii avocațiale inferioare celor minimale. Analizând aceste două chestiuni, Curtea a găsit o problemă, însă nu cu ideea în sine de a stabili onorarii minimale într-o profesie, pe care nu a respins-o nicăieri.
Din decizia CJUE trebuie să scoatem câteva idei principale:
- o organizație profesională precum Consiliul Superior al Baroului trebuie să fie considerată o asociere de întreprinderi (în sensul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea UE și care reglementează ideea de concurență pe piața internă) atunci când adoptă regulamente care stabilesc valorile minime ale remunerației avocatului;
- stabilirea unor valori minime ale remunerației avocatului, care au devenit obligatorii, întrucât împiedică ceilalți avocați să stabilească valori inferioare, echivalează cu stabilirea orizontală a unor tarife minime impuse (și care reprezintă astfel o încălcare a normelor concurențiale).
Prin urmare, se poate vorbi în cazul Bulgariei de o încălcare a concurenței pe piața internă în sensul Tratatului privind funcționarea UE. Desigur, nu doar că vorbim de o decizie care prezintă importanță pentru toate statele membre ale Uniunii, dar vorbim de un subiect care trebuie să intereseze și organele profesiei de avocat din România.
Reamintim că, acum câteva luni, Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), abilitată prin Legea avocatului, a venit cu un regulament care cuprindea tarifele minimale pentru avocați și regulile de aplicare a acestora. Acum, cam toate prevederile din acel regulament sunt suspendate, însă prevederile pe care le-au analizat judecătorii CJUE (cu excepția celei cu rambursarea onorariilor sub cele minimale) sunt similare cu cele scrise de UNBR în regulamentul său.
Din diverse rațiuni, onoariile UNBR nu au fost primite cu brațele deschise de avocații români, mai ales de cei din provincie. Printre altele, un avocat ne-a expus și motivele pentru care crede el că onorariile stabilite de UNBR nu pot fi obligatorii.