Etapele inspecției fiscale în 2018: Cum îți este verificată firma în acest an

Temeiul legislativ care reglementează verificarea fiscală a contribuabililor este reprezentat de Codul de procedură fiscală, prin Titlul VI (Controlul fiscal), Capitolul I, denumit Inspecţia fiscală. 

Practic, prin activitatea de control, organul fiscal competent, prin inspectorii săi, urmărește verificarea corectitudinii declarațiilor fiscale, precum și a respectării legislației fiscale și contabile.

Concret, inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, precum şi stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale.

Conform normelor în vigoare, inspecţia fiscală poate fi de două tipuri, astfel:

• inspecţie fiscală generală - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
• inspecţie fiscală parţială - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.

În ceea ce priveşte metodele de control folosite de ANAF, acestea sunt trei la număr, astfel:

• inspecția prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
• inspecția exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
• inspecția electronică, cea care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.

Cât priveşte selectarea documentelor și a operațiunilor semnificative, acestea sunt apreciate de inspector.

De atfel, verificarea fiscală reprezintă un proces amplu, care începe cu selectarea contribuabililor/plătitorilor care urmează să fie supuși controlului, continuă cu înştiinţarea acestora şi se încheie, după un control prelungit, a cărui durată diferă în funcţie de tipul contribuabilului, cu o decizie de impunere emisă de departamentul de specialitate, ce poate fi contestată, într-un anumit interval. 

Cum se desfășoară efectiv o inspecție fiscală

1. Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale

Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului (scăzut, mediu sau ridicat). Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc, iar contribuabilul/plătitorul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.

2. Comunicarea avizului de inspecție

Înainte de a începe inspecţia fiscală, organul competent este obligat să înştiinţeze, în scris, contribuabilul/plătitorul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui document denumit aviz de inspecție fiscală.

Avizul trebuie comunicat cu cel puţin 30 de zile înainte de startul verificărilor, în cazul marilor contribuabili, respectiv cel puţin 15 zile pentru celelalte categorii de contribuabili.

Totodată, există şi cinci situaţii în care documentul se comunică la începerea inspecției fiscale, după cum urmează:

• în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;
• în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat (despre care vom detalia mai jos), se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
• pentru extinderea inspecției fiscale la perioade sau creanțe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial;
• în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;
• în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecției fiscale.

Pe lângă avizul de inspecţie fiscală, există alte nouă formulare folosite în activitatea de inspecție fiscală, în conformitate cu prevederile Ordinului ANAF nr. 3711/2015.

Concret, este vorba despre „ordin de serviciu nr ... ”, „notă explicativă”, „invitație”, „proces-verbal”, „proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri”, „proces-verbal de sigilare/desigilare”, „declarație”, „proces-verbal de prelevare probe” și „somație”, aceasta din urmă fiind introdusă în legislaţie din 2016 şi reprezentând documentul prin care un contribuabil poate fi somat să se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală.

3. Începerea inspecției

Potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală, inspecția nu poate începe mai devreme de data înscrisă în avizul de inspecție.

Totodată, inspectorii sunt obligați să consemneze data la care începe inspecția fiscală în registrul unic de control al firmei, pentru că de la această dată se calculează durata inspecției fiscale. Dacă nu există un registru unic de control, data se înscrie într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de organul de inspecție fiscală și de contribuabil/plătitor și se înregistrează la registratura contribuabilului/plătitorului ori de câte ori există o astfel de registratură.

În acelaşi timp, în cazul în care inspecția fiscală nu poate începe în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la data prevăzută în aviz, contribuabilul/plătitorul este înștiințat, în scris, asupra noii date de începere a inspecției fiscale.

Important! Pe durata inspecției, contribuabilii au obligația să colaboreze cu inspectorii fiscali. Iar dacă informaţiile furnizate sunt insuficiente, organul de inspecție fiscală poate obține informațiile necesare realizării inspecției fiscale și de la alte persoane.

4. Durata legală şi locul desfăşurării unei inspecţii fiscale

Potrivit prevederilor aplicabile în prezent, durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de:

• 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
• 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
• 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.

Dacă inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul duratei legale, aceasta încetează fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. Inspecția poate fi reluată în perioada de prescripție, doar cu aprobarea organului ierarhic superior.

Legat de locul şi timpul desfășurării inspecției fiscale, Codul de procedură fiscală ne spune că aceasta se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului. Acesta din urmă trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.

În cazul în care nu există sau nu poate fi pus la dispoziție un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci activitatea de inspecție se poate desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul/plătitorul.

5. Suspendarea inspecţiei fiscale

Suspendarea inspecției fiscale, pentru o perioadă de maximum şase luni, este decisă de conducătorul inspecției fiscale în anumite situații prevăzute de Codul de procedură fiscală. Mai precis, actul normativ face referire la următoarele zece situaţii:

• pentru desfăşurarea unuia sau mai multor controale încrucişate în legătură cu actele şi operaţiunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecţiei fiscale;
• pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecţie fiscală, inclusiv în situaţia în care acestea privesc elaborarea şi prezentarea dosarului preţurilor de transfer;
• pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
• pentru efectuarea unei expertize;
• pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
• pentru solicitarea de informaţii sau documente de la autorităţi, instituţii ori terţi, inclusiv de la autorităţi fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale;
• pentru finalizarea unor acţiuni de control fiscal efectuate în condiţiile legii la acelaşi contribuabil/plătitor care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale;
• pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit Codului fiscal;
• atunci când, în scopul valorificării informaţiilor rezultate din alte acţiuni de inspecţie fiscală sau obţinute de la alte autorităţi ori de la terţi, se impune începerea de îndată a unei inspecţii fiscale la un alt contribuabil/plătitor;
• în alte cazuri temeinic justificate.

În cazul în care se decide suspendarea unei inspecții fiscale, conducătorul inspecției fiscale trebuie să emită o decizie de suspendare și să o comunice contribuabilului/plătitorului.

6. O firmă controlată poate fi reverificată

Ca regulă, controlul fiscal se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală (impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat) și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Tosuşi, există şi o excepție de la această regulă. Mai precis, conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade, prin efectuarea unei noi inspecții fiscale, ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora, dispune același act normativ.

Dacă Fiscul decide reverificarea contribuabilului, acesta trebuie să fie informat în prealabil. Astfel, la începutul acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului/plătitorilor decizia de reverificare, care poate fi contestată în 45 de zile de la comunicare.

7. Refacerea inspecţiei fiscale

Refacerea inspecţiei fiscale are loc atunci când se desființează total sau parțial un act administrativ-fiscal atacat, emis în procedura de inspecție fiscală și trebuie să fie realizată de altă echipă de inspecție fiscală decât cea care a încheiat actul desființat.

Refacerea inspecției fiscale și emiterea noului act administrativ-fiscal sunt posibile chiar dacă pentru perioadele și obligațiile fiscale vizate de refacere s-a anulat rezerva verificării ulterioare.

Atenţie! Prin refacerea unei inspecţii fiscale nu se poate îngreuna situaţia contribuabilului vizat. 

8. Rezultatul inspecţiei fiscale

Pe parcursul verificării fiscale, contribuabilul controlat trebuie informat despre aspectele constatate în cadrul acțiunii de inspecție fiscală, iar la încheierea acesteia, despre constatările și consecințele lor fiscale.

Organul fiscal competent este obligat să înmâneze contribuabilului proiectul raportului de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecție fiscală comunică și data, ora și locul la care va avea loc discuția finală dintre autoritate şi contribaubil, cu menţiunea că acesta din urmă poate renunţa la această discuţie finală. 

Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal și consecințele lor fiscale. 

În cazul în care contribuabilul supus inspecţiei fiscale prezintă, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecție fiscală (în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, sau şapte zile lucrătoare pentru marii contribuabili), raportul de inspecție fiscală va cuprinde și opinia organului de inspecție fiscală, motivată în drept și în fapt, cu privire la punctul de vedere exprimat de contribuabil/plătitor.

9. Emiterea raportului de inspecție fiscală de către echipa de inspecție

Raportul de inspecţia fiscală stă la baza emiterii, în cel mult 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, a următoarelor:

• deciziei de impunere - pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;
• deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare - în situația în care nu sunt găsite diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
• deciziei de modificare a bazelor de impozitare - dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

În 45 de zile de la emiterea unei decizii de impunere, contribuabilul poate depune o contestație, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală. 

10. Decizia de impunere provizorie

Pe perioada desfășurării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală emite decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată.

Trebuie reţinute următoarele aspecte:

• decizia de impunere provizorie se emite doar la cererea contribuabilului;
• sumele din decizia provizorie se preiau și se regularizează în decizia finală;
• aceasta nu constituie titlu executoriu decât la data la care devine executorie decizia finală.

Atenţie! Autoritățile fiscale au dreptul să vină în control la firme și fără să anunțe acest lucru în avans, potrivit legislației fiscale. Despre principalele reguli privind controlul inopinat efectuat de inspectorii antifraudă fiscală în 2018 am scris recent aici, iar aici poți urmări seria informativă „Manualul de protecție fiscală”.

Notă: În curând, inspectorii Fiscului ar putea să nu mai aplice amenzi la prima constatare a unei fapte care constituie contravenție, astfel încât o firmă găsită cu nereguli în timpul unui control să aibă la dispoziţie o perioadă de timp pentru a-şi remedia problemele. Măsurile sunt incluse Legea prevenirii, act normativ în vigoare de o săptămână, dar care nu se poate aplica efectiv până ce Guvernul nu stabilește lista neregulilor pentru care firmele vor scăpa, într-o primă fază, de amenzi. Detalii sunt aici.