Partaj judiciar 2018: Ce trebuie să știe coproprietarii despre împărțirea bunurilor în instanță

Dacă nu se face prin bună învoială, cei care trebuie să-și separe bunurile pe care le au cu alții în coproprietate nu mai au decât varianta în care un judecător îi ajută să facă asta. Partajul judiciar e reglementat în Codul civil și cel de procedură civilă și se aplică atunci când soții, foștii soți, moștenitorii și alți coproprietari vor să devină proprietari exclusivi pe anumite bunuri.

"Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească", scrie în Codul civil. Deci, mai explicit, nu există un termen-limită pentru a introduce o cerere de partaj în instanță. Se poate suspenda efectuarea partajului, însă durata maximă este de cinci ani, atunci când se face suspendarea printr-un act între părți.

Cererea de partaj cu care mergem la instanță trebuie să cuprindă tot ceea ce cuprinde o cerere de chemare în judecată și alte câteva aspecte, după cum urmează:

• numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților, codul numeric personal, semnătura;
• numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional;
• obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare;
• arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
• arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;
• persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează.

Când partajul se face în instanță, asta nu înseamnă că nu se poate face în baza unei înțelegeri între părți. "Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit înțelegerii lor", scrie în procedura civilă. În tot cursul procesului, instanța încearcă pe cât posibil ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială.

Partajul se va face în natură, proporțional cu cota-parte care-i revine fiecărui coproprietar. Dacă un bun nu se poate împărți în mai multe, atunci partajul se va face într-unul dintre următoarele moduri:

• atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
• vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Hotărârea de partaj: efecte și punere în executare

"Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța nu a dispus în mod expres această predare", scrie în Codul de procedură civilă.

Hotărârea de partaj este supusă numai apelului (cale de atac a deciziei primei instanțe). Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală în proces (cererea principală e făcută în legătură cu alt subiect), hotărârea este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra cererii principale.

Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, conform prevederilor Codului civil.

Dacă e vorba de bunuri imobile, case și terenuri, atunci efectele juridice ale partajului se produc numai dacă hotărârea de partaj se înscrie în cartea funciară.
 

Atenție! Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută.