Partaj judiciar în 2025: Cum se pot împărți în fața instanței bunurile deținute în comun

Judecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face după procedura prevăzută în Codul de procedură civilă.

Astfel, în cazul în care partajul nu se face prin acord sau nu se încheie o tranzacție între deținătorii unui bun, instanța este cea care stabilește “bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții”.

Partajul judiciar poate fi folosit în mai multe situații, printre care și în cazul partajului în urma deschiderii moștenirii sau în urma încetării regimului comunității de bunuri, prin divorț.

Chiar dacă are legătură cu deschiderea succesiunii sau divorțul, partajul nu trebuie să se facă neapărat simultan cu acestea.

Regula de bază este că, în cazul în care una dintre părți vrea să iasă din starea de coproprietate, trebuie depusă o cerere de partaj judiciar, care trebuie să conțină următoarele elemente:

• numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților, codul numeric personal, semnătura;
• numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul său profesional;
• obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. În cazul imobilelor există reguli speciale;
• arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
• arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;
• persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde se află acestea, precum și persoana care le deține sau le administrează.

La primul termen de judecată, dacă părțile sunt prezente, instanța le va lua declarație cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului și va lua act, când este cazul, de recunoașterile și acordul lor cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și valoarea acestora.

Ca regulă generală, instanța face împărțeala în natură. Astfel, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.

În toate cazurile, instanța se pronunță asupra cererii de partaj prin hotărâre. Hotărârea de partaj are efect constitutiv și, odată rămasă definitivă, ea constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța nu a dispus în mod expres această predare.

De principiu, hotărârea de partaj este supusă numai apelului, iar executarea cu privire la bunurile împărțite poate fi cerută în termenul de prescripție de 10 ani.