Prevenirea fraudei la firme: Prezența unui auditor în cadrul companiei nu înlătură riscul de fraudare

Într-un articol publicat zilele trecute am explicat cât de important este rolul departamentului financiar/audit în prevenirea și detectarea fraudei la companie. 

De altfel, așa cum Ana Sebov, investigator și director al Departamentului financiar în lupta împotriva fraudei la PwC România, arăta recent în cadrul unui eveniment, auditorii interni sunt cei care pot identifica riscurile de fraudă, împreună cu managementul companiei, nivelul de control fiind unul mai ridicat între societățiile cu audit.

"Auditul intern va trebui să colaboreze cu conducerea pentru a se asigura că își asumă rolul în efortul de prevenire și combatere a fraudei", scrie într-o analiză realizată de specialistul citat, în care se subliniază că auditorii interni joacă un rol-cheie în sprijinirea organizațiilor în prevenirea și detectarea activităților frauduloase.

Tocmai de aceea, auditorii interni trebuie să dețină cunoștințele și competențele necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile individuale. Ei trebuie să aibă cunoștințe suficiente pentru a evalua riscul de fraudă și modul în care acesta este gestionat de organizație, fiind însă foarte greu să aibă cunoștințele unei persoane ale cărei responsabilități principale sunt detectarea și investigarea fraudei.

Din continuarea articolului, abonații serviciului nostru premium pot afla și care sunt motivele pentru care percepția conform căreia "dacă ți-ai luat auditor, ești scutit de fraudă" este una greșită. 

Atunci când vorbim despre principalele responsabilități ale funcției de audit intern, acolo unde aceasta există, ne referim, printre altele, la: 

• întocmirea unor proceduri și politici scrise, care să fie transmise în forma lor actualizată angajaților;
• promovarea și consolidarea controalelor interne și a funcțiilor de conformitate;
• formarea eficientă a angajaților (traininguri specializate);
• intervenția promptă în cazul tentativelor de fraudă și efectuarea corecțiilor necesare, inclusiv îndepărtarea celor care au comis fraudele;
• stabilirea rolurilor și responsabilităților;
• audit continuu și monitorizare.

Totuși, chiar și dacă există auditori la nivel intern, companiile sunt în continuare expuse riscurilor de fraudare, în contextul în care infracțiunile sunt din ce în ce mai greu de depistat.

Potrivit Anei Sebov, chiar dacă nivelul de control e unul superior, vorbim totuși de o percepție eronată dacă ne gândim că firmele ce dețin un auditor la nivel intern sunt scutite de orice pericol de fraudare. Asta și pentru că metodele de fraudare sunt din ce în ce mai complexe și sofisticate, iar auditorii nu pot identifica, de exemplu, fapte ce țin de criminalitatea informatică (cybercrime).

Tocmai de aceea, serviciul de audit poate fi externalizat, rolul auditorului fiind de a evalua dacă există un risc de fraudă la un client care poate duce la denaturări semnificative în situațiile financiare ale companiei.

"Pentru a-și îndeplini responsabilitățile, auditorul trebuie să fie capabil să recunoască semnele de avertizare de fraudă și să știe să reacționeze în mod adecvat dacă crede că există o fraudă", este explicat în documentul realizat de cei de la PwC România. 

Iar când vorbim de cybercrime, ne putem gândi, de exemplu, la virusarea calculatorului de serviciu sau furtul de date și parole, așa cum am detaliat aici. 

Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă derulată de avocatnet.ro pentru sprijinirea antreprenorilor în lupta împotriva fraudei fiscale. Toate materialele din serie sunt disponibile aici.