Copilul amână și iar amână ce are de făcut? Se cheamă procrastinare. Ce ai de făcut

Articol scris de Marina Rosenfeld

Cum se simt copiii care procrastinează?

Amânarea cronică a executării unor activităţi merge mână în mână cu sentimentele de vină şi de anxietate. Deşi copilul vrea să-şi atingă ţelurile, uneori emoţiile lor interferează cu execuția. De aceea, emoţiile negative preiau controlul.

Totuşi, există metode prin care părinţii pot interveni, sunt de părere experții citați  de  „Huffington Post”. Este nevoie de doar patru paşi simpli prin care vă puteţi ajuta copiii. Dr. Pychyl, autor al cărţii „Cum rezolvăm puzzle-ul procrastinării”, recomandă folosirea unor strategii de schimbare a stării copilului pentru a învinge procrastinarea de la bun început. Practic, asta înseamă că micuțul îsi dă seama de starea în care se află, respectiv faptul că amână lucrurile importante la nesfârşit, îi recunoaşte efectele negative şi se foloseşte de tehnici simple pentru a depăşi starea. Această strategie poate fi învăţată şi de către copii.

Ce trebuie să facă părinții?

Învăţaţi-l pe copil auto-compasiunea

Copilul amână o sarcină şi deşi pe moment se simte bine, mai târziu va fi copleşit de remuşcări pentru că nu a făcut ce trebuia. Învăţaţi-l să se ierte. Deja şi-a dat seama ce problemă are şi că e timpul să facă o schimbare.

Încurajaţi copilul să  „călătorească în timp”

Trebuie să-l încurajaţi să-şi imagineze, să vizualizeze cum s-ar simţi dacă ar îndeplini sarcina pe care o are de făcut şi cum s-ar simţi dacă nu ar îndeplini-o.

Uneori, au nevoie să-şi imagineze cum ar creşte muntele de haine murdare, dacă nu şi-ar face curat şi ordine în cameră.  Si cum nu ar mai putea să meargă la pizza cu prietenii.

Arătaţi-i copilului cum să abordeze o sarcină

Copiii sunt adesea copleşiţi de complexitatea sarcinii pe care o au de îndeplinit. Un proiect pentru o prezentare la şcoală cere ore întregi de muncă şi va fi prezentat în câteva minute. Aşa că puneţi copilul să fracţioneze sarcina în bucăţi nu mai mari de 20 de minute. Dacă îşi propune ţeluri mai mici, cu singuranţă îi va fi mai uşor să atingă ţelul final.

Asiguraţi-vă că începe cu lucrul cel mai facil

Amiralul William H. McCraven, al Marinei SUA, are un discurs minunat şi absolut inspiraţional pe această temă. El spune aşa: “Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a-ţi face patul. Dacă îţi faci patul în fiecare dimineaţă, îţi vei fi îndeplinit prima sarcină a zilei. Îţi va da un simţ al mândriei şi te va încuraja sî îndeplineşti încă o sarcină şi încă o sarcină şi încă una şi încă una. Până la sfârşitul zilei  acea primă sarcină  se va fi transformat în multe sarcini îndeplinite".

De ce este procrastinarea un subiect atât de important?

Specialiştii susţin că 20% din populaţie adoptă acest tip de comportament.  De exemplu, nu-şi plătesc facturile la timp, frigiderul este mereu gol, îşi pierd locul de muncă pentru că nu termină treaba la timp.

În ceea ce-i priveşte pe copii, procrastinarea este gravă abia când afectează fiecare aspect al vieţii copilului: la şcoală, acasă şi cu prietenii.

Alte sfaturi pentru părinţi de la specialişti: Părinţii pot prezenta sarcinile în termeni concreţi ca să facă să pară mai uşoare, mai ales că procrastinarea nu e ceva înnăscut. De cele mai multe ori, cei care amână îndeplinirea sarcinilor la nesfârşit au avut părinţi autoritari. Singura modalitate de a se revolta pentru aceşti copii este să nu execute sarcinile date de părinţi.

Alţi specialişti le atrag atenţia părinţilor să nu fie prea duri cu astfel de copii, deoarece, copiii sunt în plină dezvoltare cognitivă, de multe ori ei nu pot să-şi controleze comportamentul şi nu e bine să-i pedepsim. La fel de îngăduitori ar trebui să fim cu tinerii care nu s-au maturizat încă pe deplin, ei au la fel de multă nevoie să fie încurajaţi, ca şi copiii.

Care sunt cele mai simple metode de a-i ajuta pe copii?

• Setaţi aşteptări realiste, nu vă aşteptaţi la foarte mult din partea lor;
• Schimbaţi metoda de parenting pe măsură ce copiii cresc;
• Nu le spuneţi mereu copiilor ce să facă;
• Învăţaţi-i să-şi seteze ţeluri şi să-şi observe singur progresele;
• Fiţi înţelegători cu copiii care îsi caută identitatea;
• Acceptaţi faptul că procrastinarea nu este lene. Oamenii care procrastinează sunt mereu ocupaţi să facă altceva decât lucrurile pe care ar trebui să le facă;
• Lăsaţi copiii să sufere consecinţele faptelor lor;
• Amintiţi-vă că procrastinarea este comportament învăţat.

Aşadar, prezența sau absenta acestui comportament depinde în mare măsură de noi părinţii, de ceea ce copiii învaţă de la noi. Dacă ne văd că suntem perseverenţi pentru a ne îndeplini sarcinile acasă, cu siguranţă că acest tip de comportament îşi va găsi rezonanţa în felul lor de a fi ca viitori adulţi. Dacă nu reuşim să profităm de perioada copilăriei pentru a le forma deprinderi esenţiale cum ar fi îndeplinirea sarcinilor la şcoală şi acasă, le va fi greu să se adapteze cerinţelor vieţii de adult independent.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.