Transferul contribuțiilor sociale și efectele mai puțin bune ale măsurii, în opinia lui Gabriel Biriș

Codul fiscal a cunoscut modificări majore la 1 ianuarie 2018, multe dintre acestea fiindu-i aduse prin intermediul OUG nr. 79/2017. 

Una dintre principalele măsuri luate prin intermediul documentul amintit a vizat reorganizarea contribuțiilor sociale obligatorii datorate statului pentru salariați. Concret, vorbim de trecerea contribuțiilor la pensii (CAS) și sănătate (CASS) în totalitate în sarcina angajaților, ce a presupus ajustări ale salariilor brute pentru evitarea scăderii salariilor nete, dar și de introducerea contribuției asiguratorii pentru muncă, în cotă de 2,25% din fondul de salarii.

Potrivit consultantului fiscal Gabriel Biriș, avocat și partener al casei de avocatură Biriș-Goran SPARL, măsurile luate de Guvern au generat nesiguranță printre salariați, căci, cu excepția majorării salariului minim, pentru angajatori nu a existat obligația de a majora corespunzător salariile brute, astfel încât salariile nete să nu să scadă. 

Totodată, au crescut inechitățile dintre munca salarială și PFA, ceea ce duce și la o tentanție a antreprenorilor de a fi remunerați altfel decât prin intermediul unui contract individual de muncă. Concret, specialistul face referire la posibila migrare dinspre munca salarială spre PFA sau microîntreprindere, pentru o impozitare mai avantajoasă. 

Desigur, orice schimbare de genul implică anumite riscuri, inclusiv riscul reclasificării activității din una independentă în una dependentă (salarială).

În analiza sa, Gabriel Biriș amintește și de costurile administrative mari pe care le-au adus noile măsuri, în condițiile în care, în decembrie 2017, a fost nevoie de întocmirea de acte adiționale pentru cinci milioane de angajați.

Nu în ultimul rând, avocatul a identificat efecte negative ale măsurii pentru salariații scutiți de impozit, respectiv cei din IT, cercetare-dezvoltare, sezonieri în industria Horeca sau persoane cu handicap. 

În celelalte domenii însă, efectul a fost unul relativ neutru pentru majoritatea contractelor de muncă, atât timp cât angajatorii au ajustat corespunzător salariile brute ale angajaților.