Declarația unică: Avantajele aduse de noul sistem fiscal pentru contribuabil

Declarația fiscală unică (formularul 212) a fost introdusă prin Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 888/2018, după ce Codul fiscal a fost modificat de curând, în mod semnificativ, prin OUG nr. 18/2018. Contribuabilii vizați de aceste modificări sunt toți cei care obțin venituri din activități independente, dar și cei care obțin bani de pe urma drepturilor de autor (care sunt puși acum separat de cei dintâi enumerați).

Trecând peste toate modificările făcute și intrate în vigoare de la 1 ianuarie și până acum, modificările aduse de OUG nr. 18/2018 ar putea să însemne o schimbare în bine pentru românii care obțin venituri, altele decât salarii și pensii.

Comparația dintre vechiul sistem de declarare și plată a impozitelor și contribuțiilor și noul sistem ne dă un semnal bun: mai puțină birocrație, de acum înainte, obligații de plată mai simplu de înțeles și mai ușor de gestionat de către contribuabil. Chiar dacă, poate, anul acesta, contribuabilul se va descurca mai greu cu noua declarație, lucrurile ar trebui să fie clare din 2019 (dacă nu se mai schimbă nimic până atunci).

"Anul 2018 a fost de la debutul lui un an derutant pentru persoanele fizice ce obțin alte venituri decât cele din salarii și/sau pensii, prin introducerea declarației D600, amânarea termenului de depunere a acesteia urmată de eliminarea ei completă și apoi schimbarea mecanismului de declarare a veniturilor și de stabilire a impozitelor datorate în timpul anului fiscal. Prin introducerea declarației unice lucrurile se vor simplifica simțitor, contribuabilul nu va mai fi împovărat cu depunerea mai multor declarații, se va familiariza cu modul de stabilire a impozitului și contribuțiilor datorate (va ști ce plătește), nemaifiind presat de obligativitatea plăților anticipate, iar Fiscul își va ușura activitatea , având de prelucrat și urmărit o singura declarație", ne-a spus Mihaela Arsene, expert contabil și consultant fiscal, partener coordonator la Arteco Expert.

În continuare, abonații premium avocatnet.ro pot citi mai multe despre simplificările pe care la aduce această declarație, în comparație cu vechiul sistem, precum și despre obligațiile de care au scăpat acum, odată cu intrarea în peisaj a acestei noi declarații.

O singură declarație, atotcuprinzătoare, un singur termen

Această nouă declarație, deși stufoasă -- ca număr de pagini, ține locul a nu mai puțin de șapte vechi declarații, care erau folosite în felul următor:

• pentru declararea veniturilor realizate în România în anul precedent se folosea D200, iar pentru cele din străinătate, se folosea D201;
• pentru a declara venitul estimat pentru anul curent declarării se folosea D220, iar, dacă era vorba de normele de venit pentru agricultură, se folosea D221;
• ca să declare veniturile ce constituiau plafonul minim de încadrare ca plătitor de contribuție la pensie (CAS) și/sau la sănătate (CASS), se folosea D600 (introdusă anul acesta, creând numeroase dificultăți în practică);
• persoanele care, deși nu obțineau venituri de niciun fel, nu erau asigurate la sănătate, dar voiau să fie, se foloseau de D604 ca să se asigure în sistem, iar, atunci când nu mai voiau, se retrăgeau prin formularul 605.

E adevărat că niciun contribuabil nu ajungea să depună, într-un an, toate aceste șapte declarații, dar putea să fie obligat să depună trei sau patru dintre ele, de la caz la caz. Dacă mai luăm în calcul și eventualele rectificări, atunci avea și mai multe hârtii de depus și completat.

"Aceste declarații aveau aveau termene de depunere diferite. Existența mai multor declarații cu termene de depunere diferite deruta contribuabilul. Acum se realizează simplificarea obligațiilor declarative, implicit, reducerea birocrației", subliniază Mihaela Arsene. În una și aceeași declarație (formularul 212), un contribuabil poate să declare toate veniturile sale realizate în afara salariului și a pensiilor (din România și străinătate), veniturile pe care le estimează în anul când completează declarația, dar și estimările sale pentru stabilirea CAS și CASS.

Apoi, în loc de mai multe termene-limită, avem unul singur: 15 martie. "Acum există un singur termen de depunere, 15 martie, care coincide cu termenul de plată al obligațiilor fiscale. Pentru persoanele care se înființează sau își încetează existența în cursul anului obligația de depunere a declarației unice apare în termen de 30 de zile de la înființare/ încetare, dar termenul de plată rămâne tot 15 martie a anului următor", spune expertul.

Autoimpunerea, soluția mai bună?

"Începând cu veniturile anului 2018, stabilirea impozitelor se va face de către contribuabil (autoimpunere), organele fiscale nu vor mai emite decizii de impunere. Acest lucru ne va permite să știm exact ce și de ce plătim", subliniază Mihaela Arsene.

Expertul contabil subliniază un lucru foarte important pentru contribuabil: va ști exact ce plătește și de ce plătește, nu va mai aștepta ca organul fiscal să vină cu deciziile de impunere, iar impunerea fiscală se va face mai clar în ochii lui, în timp real, nu depunând o hârtie acum și primind altă hârtie, cu obligația de plată, cine știe când. Aici, expertul amintește de situațiile din practică, în care deciziile de impunere se comunicau și la câțiva ani întârziere și derutau contribuabilul.

"În baza informațiilor declarate, organele fiscale stabileau impozitele și contribuțiile datorate și le comunicau contribuabilului prin transmiterea deciziilor de impunere. În practică, organele fiscale comunicau deciziile de impunere cu întârziere, în unele cazuri, chiar după 3-4 ani, sau comunicau în același timp mai multe decizii de impunere pentru ani diferiți, fapt ce genera confuzie în rândul contribuabililor", precizează Mihaela Arsene.

Sistemul autoimpunerii fiscale a fost văzut cu ochi buni chiar și de reprezentanții Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, care, la momentul când OUG nr. 18/2018 s-a pus în dezbatere, și-au exprimat punctul de vedere cu privire la noul sistem.

Nu mai ești obligat să plătești anticipat, ci ai opțiunea să faci asta

Înainte, în baza declarației 220, contribuabilul estima un venit pentru anul în curs și, apoi, organul fiscal, în baza lui D220, emitea decizia de impunere prin care stabilea obligația de plată anticipată. Acum, chestiunea asta a dispărut.

Contribuabilul care obține alte venituri decât cele din salarii/pensii nu mai e obligat să facă plăți anticipate la dările sale fiscale, dar, dacă vrea, poate să facă asta până la termenul impus de Codul fiscal. Și, arată legiuitorul, dacă alege să plătească mai devreme, primește bonificații de până la 5% din impozitul datorat. Deci, practic, plățile anticipate sunt posibile și încurajate, dar nu mai sunt obligatorii.

Atenție, însă, la contribuțiile sociale: "În situația în care se estimează în anul curent venituri mai mari decât plafonul de referință, iar prin declarația unică se declară venituri efectiv realizate mai mici decât acest plafon, eventualele plăți anticipate reprezentând contribuții, efectuate voluntar de către contribuabil, nu se mai restituie", spune Mihaela Arsene. Asta se întâmplă deoarece, la CAS și CASS, obligația de plată depinde de depășirea unor plafoane de referință, prin raportare la veniturile estimate/realizate în anul pentru care se datorează respectivele contribuții.