UPDATE: Banca nu poate bloca banii ce intră în contul datornicului, dacă executarea silită a fost suspendată. Decizia ICCJ, aplicabilă

Decizia ICCJ nr. 11/2018, pronunţată într-un recurs în interesul legii, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 430 din 21 mai 2018, devenind astfel obligatorie pentru toate instanţele din România.

În situaţia în care există o poprire pe cont, iar urmărirea silită e suspendată, terţul poprit – respectiv banca – nu mai poate bloca încasările din contul debitorului, se arată în cuprinsul deciziei ICCJ.

„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a doua Cod de procedură civilă (prevederea citată mai jos - n. red.), suspendarea urmăririi silite prin poprire bancară înlătură obligaţia terţului poprit de a indisponibiliza şi încasările, în contul debitorului poprit, ulterioare suspendării”, a stabilit ICCJ.

Cu alte cuvinte, un debitor îşi va putea folosi banii proveniţi din încasări pe conturile bancare proprii – spre exemplu, salariul sau pensia – dacă executarea silită a fost suspendată (a făcut o contestație la executare, să zicem).

Prevederea la care face referire decizia ICCJ este următoarea: „Din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel”. 

Conform acestui text de lege, banca este obligată, chiar şi pe perioada în care executarea silită este suspendată, să blocheze complet conturile debitorului, astfel încât acesta să nu-şi poată folosi banii. Odată cu publicarea în Monitorul Oficial, decizia ICCJ a modificat acest aspect, în sensul că debitorul va putea dispune de banii proveniţi din încasări pe conturile sale bancare.

În motivarea deciziei, ICCJ a făcut o comparaţie între procedura de executare silită civilă şi cea fiscală, ajungând la următoarea concluzie: „Mecanismul măsurii suspendării executării silite prin poprire trebuie să funcţioneze în mod identic indiferent de calitatea creditorului, cu atât mai mult cu cât cele două proceduri de executare silită – de drept comun şi fiscală – ar putea fi alăturate (...). Mai mult decât atât, din soluţia adoptată pentru procedura fiscală se poate deduce intenţia neechivocă a legiuitorului cu privire la efectele măsurii suspendării executării silite – cu referire specială la efectul de sistare a indisponibilizării sumelor ce alimentează contul datornicului după dispunerea măsurii suspendării executării silite – neputând fi identificată nicio raţiune viabilă pentru a se da o altă interpretare în procedura executării silite de drept comun prin poprire, chiar în absenţa unei reglementări în cuprinsul Codului de procedură civilă cu acelaşi standard de claritate a normei precum cel din procedura fiscală”.

Notă: Decizia ICCJ într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţele de judecată din toată țara, de la momentul publicării în Monitorul Oficial.