Ai cui sunt banii din Pilonul II de pensii? Ai românilor, desigur

În spațiul public a apărut recent ideea că, până la urmă, funcționarea Pilonului II de pensii private, așa cum e reglementată ea acum prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, ar trebui cumva să ne intereseze mai puțin, din moment ce banii din acele fonduri administrate privat nu aparțin românilor. Afirmația însă este cât se poate de falsă, iar comparația cu Pilonul I de pensii (vistieria statului, adică) este cea care ne poate ajuta să înțelegem de ce lucrurile nu stau deloc așa.

Din procentul de 25% al contribuției obligatorii la pensii, de anul acesta, 3,75% se duce la Pilonul II, adică în fondurile administrate de privați, iar restul se duce la stat, adică Pilonul I. Ce se întâmplă cu banii respectivi mai departe? Banii care se duc la stat nu se acumulează acolo așteptând ca noi, contribuabilii, să ieșim la pensie, urmând să primim puțin câte puțin din ei. Din banii virați azi se plătesc pensii mâine -- nu pentru noi, ci pentru alții. Din banii altora, adică din contribuțiile altora, se plătesc pensiile noastre mâine.

La Pilonul II însă nu este aceeași poveste. Banii colectați acolo sunt administrați de fonduri private, majoritatea fiind investiți în titluri și obligațiuni de stat. E adevărat că o mică porțiune din acei bani se duce pe costuri de administrare impuse de fondul privat, dar, așa cum punctează specialiști în domeniu, cui nu-i convine fondul X poate să-și mute banii la fondul Y.

Nimeni nu poate dispune de banii de la Pilonul II acum însă, ci abia când va ieși la pensie. Totuși, o diferență majoră față de Pilonul I, adică față de vistieria statului, e că, dacă contribuabilul decedează înainte de a apuca să se bucure de pensie, urmașii săi legali pot moșteni banii de la Pilonul II, ceea ce la stat nu se întâmplă (iar ceea ce e cunoscut ca pensie de urmaș nu are nici măcar o legătură cu asta).

Dacă ne întrebăm ai cui sunt banii care merg drept contribuție la pensie, răspunsul e simplu: ai românilor, desigur, doar că îi datorăm obligatoriu statului într-un procent care azi poate avea o valoare, mâine o alta, în funcție de cum bate vântul în buget și în politica fiscală. Și unii, și alții se întorc mai târziu (sau ar trebui) în buzunarul românilor, sub forma pensiilor.