Prevederile Codului civil român trebuie să fie interpretate astfel încât să permită acordarea dreptului de ședere în România și soților străini din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un al stat membru al Uniunii, a decis acum câteva luni CCR, într-un celebru caz care vizează un cuplu homosexual format dintr-un român și un cetățean străin (Coman-Hamilton), căsătoriți de ceva ani în Belgia.
Statul român i-a refuzat acestuia din urmă dreptul de ședere în România pe motivul că, la noi, căsătoriile sau parteneriatele între persoane de același sex nu au recunoaștere legală. Decizia CCR nr. 543/2018, definitivă și general obligatorie de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 842 din 3 octombrie 2018, a avut la bază considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care s-a pronunțat, cu privire la același cuplu, tot în decursul acestui an.
Potrivit Curții, prevederile Codului civil, unde scrie că nu sunt recunoscute căsătoriile persoanelor de același sex încheiate în străinătate, "nu pot constitui temeiul pentru autoritățile competente ale statului român de a refuza acordarea dreptului de ședere pe teritoriul României soțului – resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene și/sau a unui stat terț, persoană de același sex, care este legat printr-o căsătorie, legal încheiată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu un cetățean român sau străin, pentru motivul că dreptul intern român nu prevede/recunoaște căsătoria între persoane de același sex".
Mai mult, în motivarea deciziei s-a subliniat și alt aspect: relația unui cuplu format din persoane de același sex intră în conținutul noțiunii de "viață de familie" și a celei de "viață privată", neputându-se face o discriminare față de cuplurile heterosexuale.
Concret, autoritățile române vor trebui să-i acorde dreptul de ședere pe teritoriul statului nostru domnului Hamilton, ca și cum l-ar fi acordat dacă nu ar fi fost vorba de o căsătorie între persoane de același sex. Ceea ce trebuie reținut cu privire la această decizie este că ea nu obligă la recunoașterea căsătoriilor de acest fel în România și nu alterează conținutul prevederilor din Codul civil în acest sens. Totuși, importanța acestei decizii este de netăgăduit pentru aceste cupluri.
Ce a spus CJUE în aceeași speță?
Așa cum spuneam mai sus, relativ recent, CJUE a dat o decizie pe aceeași problematică, cu privire la același cuplu Coman-Hamilton. Astfel, au spus judecătorii europeni, în contextul libertății de ședere a cetățenilor UE, în noțiunea de soț trebuie să se includă și soții de același sex, conform unui comunicat de presă.
"Noțiunea «soț», în sensul dispozițiilor dreptului Uniunii privind libertatea de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor, cuprinde soții de același sex. Deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de ședere a unui cetățean al Uniunii prin refuzul de a acorda soțului său de același sex, resortisant al unei țări non-UE, un drept de ședere derivat pe teritoriul lor (...) Obligația unui stat membru de a recunoaște, exclusiv în scopul acordării unui drept de ședere derivat unui resortisant al unui stat non-UE, o căsătorie homosexuală încheiată într-un alt stat membru conform dreptului acestui stat nu aduce atingere instituției căsătoriei în acest prim stat membru. În special, această obligație nu impune acestui stat membru să prevadă, în dreptul său național, instituția căsătoriei homosexuale", mai spune Curtea.
Ar trebui să aducem în discuție și o altă decizie recentă, relevantă pentru România, legată de recunoașterea uniunilor homosexuale: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus că un stat care nu recunoaște și nu oferă deloc protecție juridică cuplurilor de același sex, fiind vorba de relații oficializate în state care dau dreptul la căsătoria homosexuală, nu face altceva decât să încalce dreptul la viață privată și de familie a celor aflați în astfel de relații.
Notă: CJUE nu soluționează litigii naționale, ci oferă lămuriri cu privire la diverse probleme sau interpretări ale legislaţiei, decizia pe care o va pronunţa va deveni obligatorie pentru toate instanțele judecătoreşti din Uniunea Europeană, adică şi pentru cele din România. În speța de față, având în vedere că vorbim de cazul unui român, decizia Curții este cu atât mai importantă.
Comentarii articol (0)