Declarația unică: Cum pot românii să evite impozitarea dublă a veniturilor din străinătate

Declarația unică a fost introdusă în circuitul fiscal relativ recent, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2018, iar jumătatea lunii iulie reprezintă termenul-limită pentru depunerea acesteia pentru veniturile estimate pe 2018 și regularizările pe 2017. Declarația unică reprezintă documentul cu ajutorul căruia contribuabilii declară toate veniturile obținute, și anume atât cele din România, cât și pe cele din străinătate, atunci când există obligația declarării lor.

Continuarea articolului este exclusivă pentru abonații avocatnet.ro premium. Aceștia pot afla mai multe despre ce venituri din străinătate sunt impozitate la noi în țară, despre evitarea dublei impuneri și despre creditul fiscal extern.

Din acest an, cei ce obțin venituri din străinătate nu vor mai folosi formularul 201 pentru declararea acestora, ci vor folosi documentul numit declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale. Printre veniturile din străinătate pe care trebuie să le declare persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, și persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condițiile de rezidență din Codul fiscal se numără și cele provenite din:

• profesii liberale;
• activități de producție, comerț și prestări de servicii;
• drepturi de autor;
• închirierea terenurilor, caselor, mașinilor etc;
• activități agricole, piscicultură și silvicultură;
• dividende și dobânzi;
• premii;
• jocuri de noroc;
• pensii.

Veniturile pe care le declară contribuabilii în România cu ajutorul declarației unice ar putea să fie impozitate și în țara străină, dacă legea fiscală de acolo impune acest lucru. În astfel de situații, soluția este dată de convențiile de evitare a dublei impuneri, convenții încheiate de România cu alte state (lista completă e aici).

Potrivit Codului fiscal, evitarea dublei impozitări se face prin două metode, și anume prin metoda creditului fiscal și prin metoda scutirii. Metoda creditului fiscal este acea metodă în care din impozitul datorat în România de către contribuabil se scade impozitul plătit în străinătate, rămânând de plată eventuala diferență între cele două impozite. Cealaltă metodă de evitare a dublei impozitări, și anume metoda scutirii, prevede ca, în baza textului convenției de evitare a dublei impuneri semnate de țara noastră cu statul din care provin veniturile, persoana cu venituri din străinătate să fie scutită de impozit în România.

Contribuabilii își stabilesc singuri creditul fiscal

Sistemul actual presupune autoimpunere fiscală: contribuabilul arată cât câștigă într-un an fiscal și tot el își calculează și dările fiscale (impozite și contribuții). La declararea veniturilor din străinătate, contribuabilul își calculează singur creditul fiscal prin declarația unică, potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal (Hotărârea Guvernului nr. 1/2016).

După cum stipulează legislația fiscală în vigoare, creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții, și anume dacă există și se aplică o convenție privind evitarea dublei impuneri între țara noastră și statul în care s-a plătit impozitul, dacă impozitul din străinătate a fost plătit efectiv și dacă venitul pentru care s-a plătit impozit în străinătate se încadrează într-una din categoriile de mai sus. Plata impozitului în statul în care au fost realizate veniturile se poate dovedi doar printr-un document justificativ, eliberat de autoritățile fiscale din acel stat.

Astfel, contribuabilii care au plătit impozit pe venit într-o altă țară și vor să evite dubla impunere vor trebui să înscrie în declarația unică, în secțiunea dedicată veniturilor realizate din străinătate, valoarea pe care au plătit-o ca impozit pe venit în străinătate. Suma înscrisă va fi exprimată în lei, transformarea din moneda statului străin făcându-se la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Națională a României din anul de realizare a venitului.

Ce fac cei care au depus deja D201 anul acesta?

Într-o sesiune de asistență online derulată în urmă cu ceva vreme de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), un contribuabil care a obținut anul trecut venituri din străinătate a adresat Fiscului o întrebare cu privire la necesitatea de a mai depune anul acesta declarația unică, dacă a depus deja D201 în luna februarie a acestui an.

ANAF a explicat pentru acest contribuabil că, dacă a depus declarația 201 înainte de intrarea în vigoare a noului sistem fiscal, adică înainte de apariția declarației unice, mai exact, înainte de 23 martie 2018, nu mai este nevoit să depună declarația unică cu privire la veniturile din anul precedent. Pentru asta a folosit deja respectiva declarație 201.

Atenție! În acest an, în mod excepțional, declarația unică se va putea depune până la jumătatea lunii iulie. Începând din 2019, acest document va putea fi depus până cel târziu la jumătate lunii martie, ceea ce ar putea genera dificultăți pentru contribuabilii care au realizat venituri în străinătate și vor să evite dubla impunere prin metoda creditului fiscal, deoarece dovada plății impozitului în străinătate ar putea fi dificil de procurat până la acea dată.